Am un personaj pe care-l plimb prin împărăția utopică a poveștii mele. Acolo, în împărăția hodorogită, trăia vestitul Căcărează, apăruse pe lume într-un saivan mare și se scăldase, din primele zile de viață, în zer cald și arome ovine. El a crescut în lumea lui, fără să fie cunoscut de supușii din împărăție. Rostogolindu-și mirositorul trup peste multe și mănoase hectare ale plaiului natal, micul Căcărează a ajuns mare. Pus pe la mese împărătești, el a început să-și revendice origini nobile, care bârsane, care urdoase, și să-și așeze coroane de păpădie peste fruntea-i gânditoare. Apoi și-a cumpărat un palat și a învățat să mormăie rugăciuni păgâne și răgușite, cu vocea lui afonă și lunguiață.
Un popor umil a tot mirosit Căcăreaza, des, repetat și obsesiv, iar parfumul natural al vestitului cetățean al împărăției a devenit apa de toaletă a împărăției lânoase. Se părea, într-o vreme, că la divanul domnesc ar putea să troneze, în puf și lână, vestitul Căcărează. Se auzea chiar că prințul ovin își dorea dregătorii înalte. N-a fost să fie, o floare ofilită între timp își așezase în glastră Căcăreaza, adăugându-l la buchetul de bălării repetente.
În mândră împărăția din povestea mea încă mai behăie energic chiar el, Căcărează, doar că bieții supuși amărâți și înfometați au învățat să schimbe la repezeală canalele pustiite, cu imagini distopice.
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
