Acum 127 de ani (17 februarie 1898) avea loc prima audiţie, la Nouveau Theâtre din Paris, în cadrul unui concert Colonne, a Sonatei I pentru pian și vioară de George Enescu, cu autorul la vioară şi Alfred Cortot la pian. Sonata I pentru pian şi vioară, în Re major, op. 2 este dedicată lui Joseph Hellmesberger jr., profesorul de vioară al lui George Enescu de la Conservatorul din Viena. Lucrarea a fost compusă la Paris şi terminată la data de 2 iunie 1897.
Ca şi cu alte ocazii, apariţia lui Enescu pe scenă este foarte bine primită de critica vremii:
„[…] Sonata pentru vioară şi pian a tânărului George Enescu, eroul zilei. Autorul însuşi, în acelaşi timp compozitor remarcabil şi violonist de excepţie, îşi va interpreta lucrarea, alături de domnul Cortot.”
„Această sonată, ca şi Poema [Poema Română, prima audiţie absolută în 6 februarie 1898, concertele Colonne, n.n.] e plină de idei şi de prospeţime. […] Compozitor înzestrat, acest tânăr de 16 ani este în egală măsură un adevarat virtuoz şi a interpretat într-o manieră încântătoare partitura de vioară din propria sonată, alături de domnul Cortot…”
„În cadrul secţiunii concertului dedicată muzicii moderne, am avut o sonată pentru pian a tânărului domn George Enescu, despre care se vorbeşte mult în ultima vreme. O notă explicativă citită de domnul Rameau ne spune că lucrarea a fost concepută în 6 zile (la fel ca lumea), pe parcursul unei scurte boli suferite de compozitor. Aceasta explică starea de spleen şi de nelinişte adâncă pe care o transmite lucrarea, de altfel corect scrisă.” (articol din „La Fronde”, Paris, 18 februarie, 1898, nesemnat).
(Citate din volumul Documente din Arhiva Muzeului Național „George Enescu”, vol. I, autori: Florinela Popa şi Camelia Anca Sârbu, București, Editura Muzicală).
Surse: Muzeul Național„George Enescu”,Centrul de Documentare „Dimitrie Gusti” al S.R.R.
Arhiva rubricii Filă de calendar
