Prima audiție absolută a Simfoniei a III-a, „Eroica” de Beethoven

89
Ludwig van Beethoven, portret de Joseph Willibrord Mähler (1778–1860), 1804–1805, detaliu
Ludwig van Beethoven, portret de Joseph Willibrord Mähler (1778–1860), 1804–1805, detaliu

fila de calendar rubrica leviathan.roAstăzi, 7 aprilie 2020 se împlinesc 215 ani (1805) de la prima audiţie a Simfoniei a III-a în Mi bemol major, „Eroica” de Ludwig van Beethoven. Fără nicio îndoială, în istoria simfonismului universal, „Eroica” lui Beethoven ocupă un loc cu totul special. Partitura acesteia a fost elaborată în perioada mai–noiembrie 1803, iar audiţia a avut loc la Theater an der Wien din Viena. Inițial compozitorul dedicase această simfonie lui Napoleon Bonaparte, despre care credea că întruchipează idealurile democratice și antimonarhice ale Revoluției Franceze,  lucrarea intitulându-se chiar Bonaparte. În toamna anului 1804, Beethoven și-a retras dedicația, dedicând simfonia prințului Joseph Franz Maximilian Lobkowitz. Secretarul lui Beethoven, Ferdinand Ries își amintea: „În scrierea acestei simfonii, Beethoven se gândise la Bonaparte, dar la Bonaparte pe când era Primul Consul. La acea vreme Beethoven avea cea mai înaltă stimă pentru el și l-a comparat cu cei mai mari consuli ale Romei Antice. Nu numai eu, ci mulți dintre prietenii apropiați ai lui Beethoven, am văzut această simfonie pe masa sa, frumos copiată în manuscris, cu cuvântul Bonaparte înscris în partea de sus a paginii de titlu și Ludwig van Beethoven în partea de jos.

Am fost primul care i-a adus compozitorului vestea că Bonaparte s-a declarat împărat. Beethoven a izbucnit: «Deci nu este mai mult decât un muritor comun! Acum, va călca în picioare toate drepturile Omului, nu-și urmărește decât propria ambiție; acum se va considera superior tuturor oamenilor, va deveni un tiran!» Beethoven s-a dus la masă, a luat pagina de titlu a simfoniei, a rupt jumătatea de sus și a aruncat-o pe podea. Pagina trebuia recopiată și de acum încolo simfonia se va numi Eroica.”

O copie a partiturii poartă două subtitluri scrise manual, zgâriate; inițial, sintagma italiană Intitolata Bonaparte (Intitulată Bonaparte), în al doilea rând, sintagma germană Geschriben auf Bonaparte (Scris pentru Bonaparte), cu patru rânduri sub subtitlul italian. În octombrie 1806, partitura a fost publicată sub titlul italian Sinfonia Eroica… composta per festeggiare il sovvenire di un grande Uomo (Simfonia eroică, compusă pentru a sărbători memoria unui om mare).

Frescă muzicală impresionantă, lucrarea relevă o nouă concepţie compoziţională şi o motivaţie cu totul deosebită, care se evidenţiază chiar din titlul şi subtitlul ei.

Părțile Simfoniei a III-a sunt: I. Allegro con brio (Mi bemol major). II. Marcia funebre: Adagio assai (do minor). III. Scherzo: Allegro vivace (Mi bemol major). IV. Finale: Allegro molto (Mi bemol major).

Orchestra: 2 flaute, 2 oboaie, 2 clarinete în Mi bemol, 2 fagoturi, 3 corni, 2 trompete (în Mi bemol și Do), timpani, corzi (viori prime și secunde, viole, violoncele, contrabași).

Beethoven, Simfonia a III-a, „Eroica”, New York Philarmonic, dirijor: Leonard Bernstein, 1964 (înregistrare remasterizată, 2017)

Orchestra Filarmonicii din Viena, dirijor: Christian Thielemann

Vezi: Întoarcerea la Beethoven de Costin Tuchilă

Anul Beethoven

Arhiva rubricii Filă de calendar

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.