A venit vremea să-mi completez portretul eu-lui ascuns în tabloul sufletului, aranjat, în toți anii ce au trecut peste mine, ca într-un joc de puzzle, în fiecare an adăugându-mi noi „bucăți” de caracter, noi imagini care se alăturau și mi se potriveau mie, eu-lui meu, pe care încerc cu o mare grijă acum să-l conturez și să-l încadrez în parametrii reali, corespunzător vârstei, păstrându-mi limitele cu care am fost dăruită de la Bunul Dumnezeu, căci, constat că eu nu sunt bătrână. Nu, categoric, nu! Sunt doar tânără de foarte mult timp…
Portretul meu interior!? Privindu-l, constat că pe ici pe colo mai lipsesc câteva bucăți importante din conturul ce-mi alcătuiește chipul sufletesc pe care mi-l doresc, pe care mi-l îngădui acum să-l finisez, să-l completez, așa cum cred eu că trebuie să fie în final și să mă definească, dar, mai ales, în care să mă recunosc și să mă recunoască și cei apropiați mie. Un act de curaj și de sinceritate la care mă supun, de bună voie și nesilită de nimeni, tocmai acum, la câteva zile după ziua mea de naștere. Am pășit de câteva zile sub cerul maturizării și îmbătrânirii domoale, a norilor ultimului an dinaintea temutului 80, pășind cu mai multă grijă și prudență pe cărările bătrâneții care mă întâmpină cu ceva mai multă bunăvoință și înțelegere și mă așteaptă cu răbdare, însoțindu-mă. De câteva zile mergem alături, în tăcere și într-o bună înțelegere (că tot nu este altă alternativă!), pe drumul vieții, pe drumul celor 79 de ani împliniți, cu gândul și cu speranța că mai avem încă câțiva ani buni de mers împreună până să ajungem la capătul drumului. Un drum care duce înspre o altă lume. Știu. Este lumea încărcată de toți anii adunați cu grijă și care nu mă apasă, ci îmi îmbogățește bagajul vieții pe care-l duc cu mine, cu o ascunsă, temătoare bucurie. Dar până când? Nu știu! Până una alta, încerc să-mi alcătuiesc un portret, să fiu un pictor pregătit sufletește să-și picteze autoportretul care să-l definească, încerc să depășesc emblema introvertirii, a îndrăgostirii de sine, a căderii într-un imaginar narcisic. Doresc să mă pot oglindi și privi cu o discretă curiozitate anticipativă, în care să mă recunosc și să nu mă regăsesc într-o imagine falsă, închipuită, care să nu mă caracterizeze. Încerc să mă alcătuiesc în așa fel încât să mă pot regăsi…
Poate tocmai de aceea recurg la alcătuirea acestui portret realizat din mici piese de puzzle potrivite, revelatoare, pe care le-am căutat cu grijă și le-am găsit în citate celebre care mi se potriveau, și care mă ajută să-mi definesc adevăratul chip interior. Un joc cu mine însămi jucat alături de oameni luminați și de gândurile lor care mă vor însoți în aceste rânduri, citate care-mi deschid și mai mult ferestrele sufletului spre gândul bun, în care mă regăsesc deplin. A venit vremea acestui joc al recunoașterii de sine. A venit timpul adunării tuturor pieselor de puzzle risipite prin România, mai apoi prin Germania sau pe unde am mai călătorit. Nu întotdeauna am rămas ceea ce ar fi trebuit să fiu. S-au produs schimbări, am așezat, uneori în grabă, mici bucăți de viață care nu mi se potriveau, dar care se cereau să fie folosite la momentele respective. Sau le-am ales eu greșit!? Nici nu știu? Dar piesele mele de puzzle pe care le voi folosi aici sunt alcătuite, așa cum am mai spus, din citate pe care le-am ales și le-am socotit că mi se potrivesc, că îmi răspund gândurilor și chemărilor mele interioare, chemări uneori ascunse sub graba unor altor gânduri trecătoare care, pe parcurs, s-au dovedit neadecvate mie, necompatibile mie, timp irosit, apoi s-au pierdut, s-au uitat, s-au iertat, „Mea culpa!”, și, în final s-au dezlipit singure, nepotrivindu-se. Un proces de viață dureros uneori, dar necesar. Așadar, voi da glas unor citate pe care le-am cules și păstrat de-a lungul timpului pentru mine, adevărate lecții de viață, care exprimau trăsături de caracter potrivite mie, de care am ținut cont, însușindu-mi din înțelepciunile lor, ghidându-mă în alegerea drumului vieții, însoțindu-mă pe bucăți de viață. Toate le-am adunat și păstrat în sertarele sufletului aidoma pieselor de puzzle pe care acum le voi așeza pe coala de hârtie, una lângă alta, redându-le viața, începând jocul de migală și pricepere bine știut: puzzle. Așadar, așezăm pe rând piesele de puzzle: „Doar nebunii și singuraticii își permit să fie ei înșiși. Singraticii pentru că nu trebuie să-i placă nimănui, nebunii pentru că nu le pasă dacă-i place cineva.” – Charles Bukowski. „Iubește-i pe toți, încrede-te în câțiva, nu face rău nimănui.” – William Shakespeare. „Pentru o sporire duhovnicească: Capul jos, sufletul sus, gura închisă, inima deschisă.” – Sfântul Efrem Katunakiotul. „În iubire ne deșteptăm totdeauna prea târziu.” – Mircea Eliade. „Omul iubește în lume ceea ce poartă în inima sa.” – Goethe. „Dacă cred în Dumnezeu și el nu există, nu am ce pierde, dar dacă există și nu am crezut am pierdut totul.” – Nicolae Iorga. „Am gusturi simple. Mă mulțumesc cu ce-i mai bun.” – Oscar Wilde. „Se poate trăi fără artă și cultură? Da! Dar nu merită.” – Toma Caragiu. „Dacă n-ar exista fericirea altora, nici nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră.” – Marin Preda. „Câinii sunt oamenii mei preferați” – Richard Anderson. „Cu un zâmbet poți săruta un suflet.” – Octavian Paler. „Fii îngăduitor cu dobitocii, nu-ți pune sufletul pe masă, că se șterg cu ei la nas…” – Marin Sorescu. „Cu cât e mai mică mintea, cu atât e mai mare îngâmfarea.” – Esop. „E o nebunie să urăști toți trandafirii pentru că te-a împuns un spin, să-ți părăsești toate visurile pentru că unul nu ți s-a împlinit, să renunți la toate încercările pentru că una ți-a eșuat.” – Antoine de Saint-Exupéry. „Îmi e destul să știu că pot.” – Dostoievski. „Înțelepciunea nu vine din vârstă, ci din educație și învățătură.” – Anton Cehov. „Nu contează cât dăruiești, ci cât de multă dragoste pui în ceea ce dăruiești.” – Maica Tereza. „Fără iubire e trist să fii om.” – Voltaire. „Dacă ești capabil să pricepi frumosul, e doar pentru să îl porți în suflet.” – Paulo Coelho. „Învinge durerea, râzi cât se poate, căci tot la zi ajunge și cea mai lungă noapte…” – William Shakespeare. „În viață, cei slabi se răzbună, cei puternici iartă și cei inteligenți ignoră.” – Albert Einstein. „Așteptările sunt rădăcina tuturor durerilor sufletești. ” – Shakespeare. „Oamenii deștepți învață din orice și de la oricine. Oamenii obișnuiți învață din propria experiență. Proștii au deja toate răspunsurile.” – Socrate. „Mintea se îmbogățește din ceea ce primește. Iar inima din ceea ce dă.” – Victor Hugo. „După cum soarele este lumină pentru trup, rugăciunea este lumină pentru suflet.” – Sfântul Nectarie. „Fericirea vieții tale depinde de calitatea gândurilor tale.” – Marcus Aurelius. „Nimic nu poate înlocui lipsa iubirii, dar iubirea înlocuiește toate neajunsurile.” – Arsenie Boca. „Când iubești, trăiești, în rest, exiști.” – Alexandru Dumas. „Iadul este durerea de a nu mai putea iubi.” – Dostoievski. „Citește! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini, din care vei întocmi înțelesul și filozofia vieții.” – Eminescu. „Dacă vrei să înțelegi un om, nu îi asculta vorbele, privește-i faptele.” – Einstein. „Cartea este un prieten care nu te trădează niciodată.” – Hemingway. „Ceea ce ne par a fi încercări amare,sunt adesea, binecuvântări deghizate.” – Oscar Wilde. „Ești stăpânul a ceea ce nu spui și sclavul a ceea ce vorbești.” – Siegmund Freud. „Cine ți-a făcut o nedreptate nu rămâne cu o datorie față de tine, ci o pierdere față de el însuși.” – Nicolae Iorga. „Sunt ceea ce sunt și dacă ceea ce sunt nu e de ajuns pentru cineva, atunci, acel cineva nu e de ajuns pentru mine.” – Mihai Eminescu. „Nu frumusețea ne face să iubim, ci iubirea ne face să vedem frumusețea.” – Tolstoi. „A trăi înseamnă schimbare. Aceasta este lecția pe care ne-o predau anotimpurile.” – Coelho. „Sunt puțin surd, puțin orb, puțin lipsit de puteri, iar pe deasupra mai am două sau trei infirmități, dar nimic nu îmi distruge speranța.” – Voltaire. Shakespeare se destăinuie: „Sunt mereu fericit. Știi de ce? Pentru că nu am așteptări de la nimeni. Așteptările mereu rănesc. Viața e scurtă. Iubește viața. Fii fericit. Zâmbește. Trăiește pentru tine și înainte să vorbești, ascultă. Înainte să scrii, gândește. Înainte să cheltui, câștigă. Înainte să te rogi, iartă. Înainte să rănești, simte. Înainte să urăști, iubește. Înainte să renunți încearcă. Înainte să mori, trăiește.”… Asta și fac, și joc puzzle cu mine și cu cititorii mei…
Mönchengladbach, Germania
Cornelia Bartels, Decupaje, proză scurtă, volum apărut la Editura Leviathan, 2021, click aici. Cartea poate fi comandată la una dintre adresele:
leviathan.romania@yahoo.com; costintuchila@gmail.com;
pusa.roth@yahoo.com, cu mențiunea pentru Editura Leviathan. Cartea poate fi procurată și de la Librăria „Mihai Eminescu” din București, Bd. Regina Elisabeta nr. 16, program: luni–vineri: 10.00–18.30; sâmbătă: 10.00–15.00 – click aici.
Arhiva rubricii Decupaje de Cornelia Bartels
