”Rege peste zarzavat” de Pușa Roth

1093
istoria morcovului leviathan.ro

Pentru noi, adulţii, viaţa este un şir nesfârşit de ghicitori, iar pentru unele nu găsim, poate, răspunsul niciodată. Dar să lăsăm la o parte sentimentalismele şi să coborâm pe firul poveştii la ghicitorile copilăriei.

Prima ghicitoare:

„Şade moşul în cămară
Cu mustăţile afară.”
Ghici, ghicitoarea mea!

Cea de a doua:

„Roşu, lung şi mustăcios
Mai subţire ori mai gros,
Dulce, vitaminizat
Rege-i peste zarzavat.”
Ghici, ghicitoarea mea!

Evident, răspunsul e simplu. Vorbim despre morcov! Acum mai bine de 5000 mii de ani morcovii, una dintre cele mai cunoscute legume, se cultiva într-o regiune ce se întinde pe teritoriile actuale ale Afganistanului, Pakistanului şi Iranului. Pe timpul suveranului Merodach-Baladan, morcovul se cultiva în grădinile imperiale ale Babilonului, în special pentru frunze, flori sau seminţe, dar, doamnelor şi domnilor, morcovul nu avea culoarea portocalie de azi.

morcov istorie pusa roth

Studiind desenele din temple, unii egiptologi ar fi identificat morcovul ca o rădăcină de culoare violetă. În criptele faraonilor au fost descoperite papirusuri ce dezvăluie tratamente în care se folosesc morcovul, dar şi seminţele acestuia. Secole de-a rândul, această legumă ale cărei seminţe au ajuns în Africa, Asia, Arabia, datorită negustorilor, a fost semnalată ca având o mare varietate de culori, de la violet la alb, galben pal, roşu, verde şi negru. Grecii au cultivat morcovul cu 500 de ani înainte de Hristos şi îl utilizau ca plantă medicinală. Claudius Galenus din Pergam, Galen, sau Galenos (129–200 sau 216), ultimul mare medic al Antichității, considerat unul dintre fondatorii anatomiei și farmacologiei, afirma că morcovul sălbatic este nepotrivit pentru gătit. Morcovii erau bine cunoscuţi atât grecilor, cât şi romanilor. Romanii obişnuiau să mănânce morcovii cruzi, cu un sos asemănător vinegretei de astăzi, sau îi găteau într-un sos preparat din chimen, sare, vin fermentat şi ulei. Varietăţile mov, albă şi galbenă au fost aduse în sudul Europei în secolul al XIV-lea, urmate de morcovii negri, verzi şi roşii. În secolul al XVI-lea morcovul se găsea deja în trei varietăţi coloristice principale: galben, roşu şi auriu închis. În Anglia, în timpul reginei Elisabeta I (7 septembrie 1533–24 martie 1603), florile, frunzele şi rădăcinile erau utilizate pe post de decoraţii ale veşmintelor şi pălăriilor.morcovul-istoric

În România se cultivă în toate regiunile, iar astăzi, din supă, ciorbă sau din alte preparate, nu poate lipsi portocaliul morcov. De aceea, la final, să ne reamintim o poezie frumoasă, intitulatăSupa de zarzavat” de Otilia Cazimir, o minunată poveste despre ”egalitatea de şanse a legumelor” atunci când ajung împreună în oala de supă. Cu bine şi cu bucurie!

„S-a dus gospodina să ia zarzavat
Şi vine acasă cu coşul încărcat:
Cu morcovi, cu varză, cartofi,
Pătrunjel, cu sfeclă, cu ceapă,
Că toate-s la fel!

Şi toate încep să se certe pe masă:
«Ba eu sunt mai dulce», «ba eu mai frumoasă»,
Dar morcovi, sau varză, cartofi,
Pătrunjel, ori sfeclă, ori ceapă,
Nu-s toate la fel?

Le ia gospodina pe rând să le spele,
Pe urmă le taie bucăţi, bucăţele,
Şi morcovi, şi varză, cartofi,
Pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă,
Pe toate la fel!

Pe oala în clocot, capacul tresaltă
Şi fierb sărăcuţele, fierb laolaltă.
Şi morcovi, şi varză, cartofi,
Pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă,
Fierb toate la fel!

Acuma tac toate, ce vreţi să mai spună?
Că supa e gata şi-i straşnic de bună!
Şi morcovi, şi varză, cartofi,
Pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă,
Că toate-s la fel!”

Tudor Gheorghe, ”Supa de zarzavat”

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.