Mai mult decât după tinerețe fără bătrânețe și după viață fără de moarte, sufletul nostru tânjește după iubire fără sfârșit. Din această nevoie s-au născut Romeo și Julieta, Tristan și Isolda, Ulise și Penelopa. Din aceeaşi nevoie le vom citi mereu pe acestea şi altele ivite în epoci mai apropiate de noi, esenţa fiind aceeaşi de fiecare dată. Şi mereu vom avea impresia că nu s-a scris încă despre acea iubire ideală.
Între scriitorii români care au scris pagini memorabile despre iubire se află şi Garabet Ibrăileanu (1871 – 1936), autorul romanului ”Adela”, apărut în 1933*). Niciodată până la el un scriitor român nu a mai scris o poveste de iubire atât de subtil redată în cele mai fine mișcări sufleteşti, romanul fiind biografia inefabilului sentiment, analiza minuţioasă a admirației și atracției pe care le are doctorul Emil Codrescu față de Adela, o fată mai tânără decât el cu 20 de ani. Eroina rămâne învăluită în mister, în timp ce bărbatul îndrăgostit de ea păstrează cu luciditate tragică distanța care face din iubirea lui o poveste neîmplinită.
Dacă astăzi numele personajului Adela ni se pare firesc și potrivit acestei eroine grațioase și exuberante, nu la fel i s-a părut și lui George Călinescu, în 1933, cu puţin timp înainte de publicarea cărţii, când îi scria lui G. Ibrăileanu:
”Am avut bucuria să citesc romanul dumneavoastră «Adela». Aştept cu nerăbdare apariţia lui, căci, ierte-mi-se îndrăzneala prezumţioasă a decretării, este unicul nostru roman de analiză pură a dragostei şi o carte de mare ascuţime în analiza idealismului şi pudorii virile. Titul «Adela» însă nu merge. De ce? Pentru că numele este trăsura de unire dintre valoarea absolută şi valoarea relativă a unei cărţi. Din punct de vedere absolut numele e indiferent, dar pentru cititorul român Adela nu exprimă sau mai bine zis nu sugerează pe eroină. Toţi care au auzit de acest nume comun în Moldova au fost rău impresionaţi. Sevasta, Ecaterina, Eugenia sunt nume reale, însă nu sugerează. Fanny era însă o mângâiere, un cognomen pentru o fantomă. Un nume din acesta abstract şi mângâietor este de trebuinţă.”
Numele personajului a rămas însă Adela.
Criticii literari consideră acest roman al lui Garabet Ibrăileanu drept una dintre cele mai spiritualizate povești de iubire din literatura română.
Citate din romanul ”Adela”
”Amorul nu este entuziasm estetic şi moral. Sublimităţile astea clorotice n-ar putea explica tirania şi demenţa lui. El este cu totul altceva. Este faptul fundamental al existenţei, voinţa de a trăi sau, mai bine, de a nu muri (ceea ce, deşi pare acelaşi lucru, e cu totul altceva).”
”O iubire provocată de cauze conştiente, de calităţi pentru care dicţionarul are cuvinte, de însuşiri externe, o iubire acordată ca un premiu pentru calităţi estetice, morale şi intelectuale, o iubire pe care o poţi justifica nu este iubire.”
”Criză. Paroxismul crizei. Simptomele nu lasă nici o îndoială: o lovitură ca de pumn în inimă când apare. Paralizia inteligenţei când mă atinge din nebăgare de seamă. Senzaţia căldurii ei fizice de la distanţă. Nevoia inexorabilă, care îmi oprimă respiraţia, de pulsaţia vieţii ei. Fetişizarea tuturor obiectelor ei şi a tot ce ţine de ea: mantila ei din cuier, când intru în antret, mă înfioară; caligrafia ei are o feminitate tulburătoare în fiecare literă, şi mai ales în cele care se înalţă ori se coboară din linie; numele moşiei unde locuieşte are ceva adânc emoţionant. Sentimentul că tot ce nu este ea, sau al ei, sau cadrul ei este fad. Convingerea că numai o femeie înaltă, cu părul galben, cu o uşoară asimetrie a gurii când zâmbeşte poate da fericirea. Fiorul pe care mi-l dă cuvântul «Adela».”
”Nimeni nu iubeşte când nu speră, măcar inconştient, să fie iubit. De aceea, numai un nebun se înamorează de regine.”
”Tinereţea – plutire pe un râu de munte cu mlădieri capricioase, sub jocurile de lumini şi umbre ale pădurilor, cu întârzieri neprevăzute şi binevenite, cu gândul la bucuria drumului de mâine. Şi după câţiva ani, care trec ca un fulger, alunecarea vertiginoasă, fără putinţă de oprire, între valuri uniforme, într-o lumină sură şi rece de toamnă, spre apropiata prăpastie.”
”Iubirea, nebunia fiziologiei, nu se poate spune, totală, decât prin muzică, fiindcă durerea se exprimă prin ţipete, şi muzica e ţipătul perfecţionat.”
”Nu ştie ce voluptate este a dărui unei femei, a-i «da», a o face, prin actul acesta simbolic, puţin a ta.”
”Întotdeauna mi-a venit greu să schimb apelativul «domnişoară» în «doamnă». Mi se pare o mixtitudine în lucruri prea intime, mi se pare că iau act cu brutalitate la fapte care nu mă privesc şi nu-i decent să mă privească.”
”În curând voi avea patruzeci de ani! Nu mai sunt un început, o cauză. Devin tot mai mult o prelungire, un efect.”
”Patruzeci de ani! Vârsta amintirilor… A rechema bucăţi din trecut, a le retrăi în închipuire – singura compensare a vieţii pierdute, procent slab la un capital nerambursabil.”
”La douăzeci de ani, când iubeşti amorul în femeia iubită, imaginaţia ornează poetic împrejurările şi pe femeie. La patruzeci, când nu mai iubeşti amorul, ci numai femeia, imaginaţia se concentrează asupra ei indiscret, realist şi precis, dizolvă, ca un reactiv izolator, tot ce nu face parte din fiinţa ei… Condiţia umană e teribilă!”
”Nefericirea mea, cauzată de mine, ar fi o catastrofă individuală, şi meritată. Dar nefericirea ei, provocată de mine, ar fi o crimă împotriva ei şi o crimă împotriva fericirii, pentru că oamenii înfrumuseţează ori urâţesc fericirea, şi Adela e dintre acei care o înfrumuseţează.”
”Niciodată n-am simţit, ca astăzi, că toată poezia vieţii, până la infinitezimal, emoţia pe care o dă o floare de câmp, răsăritul unei stele, o adiere de vânt, are ca principiu gândul morţii, fiindcă vorbeşte de iubire, şi că preţul integral al vieţii îl dă numai moartea.”
”Ca şi furtunile, care răscolesc numai faţa oceanului, pasiunile tinereţii au venit şi au trecut, dar în adâncurile cele din urmă ale sufletului dragostea pentru imaginea fetei moarte a rămas intactă, neamestecată, de o esenţă unică, şi în nopţile senine, în prima tinereţe şi uneori şi astăzi, când mă simt singur, nedreptăţit, nefericit, mi se pare că mă priveşte cu grijă şi duioşie, aplecată peste o balustradă ideală din spaţiile interplanetare.”
”Tinereţea beneficiază de toate, chiar şi de trecerea anilor.”
”Din cauza rolului lor de răspundere, de lungă răbdare în conservarea speciei, femeile sunt mai serioase şi mai pozitive. (Totul se reduce, scoborând din etaj în etaj, la instinctul creator).”
”Un bărbat înnoadă funii groase acolo unde femeia, subtilă şi strategă din natură, împleteşte fire de păianjen.”
”O femeie tânără nu poate face o plimbare pe câmp fără să culeagă flori.”
”Şi fericirea din viaţă e tot atât de urâtă ca şi cea din cărţi? Nu, pentru că cea din viaţă nu-i pentru alţii, e pentru cei doi.”
”Pentru ce scriitorii cei mari nu-i lasă niciodată pe bieţii oameni să fie fericiţi? Nu cumva pentru că sunt nefericiţi ei, din lipsa de simplicitate a sufletului?”
”Vremea nu aduce de obicei decât tristeţi. Vremea face gol în jurul nostru, ne omoară fiinţele scumpe, ne îmbătrâneşte şi ne duce la moarte.
________
*) Cu subtitlul ”Fragment din jurnalul lui Emil Codrescu”, București, Editura Adevărul.
”Adela”, scenariul și regia: Mircea Veroiu. În distribuție: George Motoi — Emil Codrescu; Marina Procopie — Adela; Valeria Seciu — Raluca Mureșan; Ștefan Sileanu — Tuliu Drăgan; Adrian Pintea — Reparatorul de piane. Imaginea: Doru Mitran. Muzica: Adrian Enescu. Data premierei: 4 februarie 1985 – filmul integral
Teatrul Național Radiofonic: ”Adela”. Dramatizarea radiofonică şi regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Ştefan Iordache, Violeta Andrei, Simona Bondoc, Constantin Dinulescu, Catiţa Ispas, Violeta Berbiuc, Alexandrina Halic, Marina Maican, Carmen Ionescu, Sorin Gheorghiu, Sergiu Demetriad, Boris Petroff, Valentina Livinţ, Jean Reder, Alexandru Lungu, Ana-Maria Halic, Crânguţa Manea, Mircea Dascaliuc, Nicolae Crişu, Pompiliu Rădulescu. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Andrei Sireteanu. Data difuzării în premier: 11 martie 1984 – fragment
Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă
Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică