Ce faci? îl întreba un personaj celebru pe un prieten al lui de foarte departe. Șlefuiesc cuvinte, i s-a răspuns.
Și da, răspunsurile de azi vin numai din bucuria întâlnirii noastre din fiecare zi de vineri. Sigur că știți, Spinoza, evreu din Amsterdam, excomunicat din pricina concepțiilor lui eretice, batjocorit și persecutat, care a trecut chiar și printr-o încercare de asasinat și a fost abandonat și de familia sa, și-a câștigat traiul cu munca de șlefuire a lentilelor. Fundamentul filosofiei lui a fost dorința de a considera lucrurile „din punctul de vedere al eternității”, adică să te gândești la un timp nesfârșit. Nu Dumnezeu este lumea, ci lumea este în Dumnezeu. Trebuie să ne eliberăm de sentimentele și senzațiile noastre, pentru că numai astfel ne putem găsi liniștea și putem fi fericiți.
Să ne mai reamintim, Spinoza credea că numai o ființă este pe deplin și întru totul „cauza sa însăși” și poate acționa în totală libertate. Numai Dumnezeu sau Natura reprezintă asemenea desfășurări libere și neîntâmplătoare. Un om se poate numai strădui spre o libertate care să-l facă să trăiască fără constrângeri exterioare, dar el nu va ajunge niciodată la „voința liberă”. Noi înșine nu decidem tot ceea ce se întâmplă cu trupul nostru și nici măcar nu ne alegem gândurile. Omul, așadar, nu are un suflet liber, pentru că este deplin prizonier într-un trup. Acum, când vă scriu, o am în fața ochilor (după aproape o jumătate de secol) pe o mare Doamnă a filosofiei românești, rostind cuvintele de mai sus, într-un amfiteatru apăsat de vremurile de atunci. Numele ei? Doamna Profesoară Florica Neagoe…
Și dacă vi se pare ceva mai greu de înțeles, vă mai spun și că Spinoza afirma că pasiunile omenești, de pildă dorința sau ambiția, ne împiedică să ajungem la adevărata fericire sau armonie. Dar atunci când ne dăm seama că toate se întâmplă din necesitate, atunci vom dobândi o cunoaștere a naturii ca întreg și putem fi aduși la o trăire a faptului că totul se leagă într-o mare credință, că de fapt totul este unul și același lucru. Aceasta înseamnă să vezi totul din punctul de vedere al eternității.
Șlefuind lentile, cuvintele lui se adunau în salbe de înțelepciune, ne mai spunea profesoara noastră de altădată. Sau de acum?
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
