Nu sunt amator de spectacole omagiale, fie și numai pentru că de-obicei ele cuprind numeroase cuvântări și aduc mai degrabă cu niște prelegeri universitare decât cu niște spectacole. Am avut însă o intuiție sănătoasă luându-mi bilet la spectacolul omagial închinat, la Teatrul Național Habima, lui Dan Almagor. Spectacolul s-a jucat de două ori, la 11.00 și apoi la 13.30. Și sala a fost plină la amândouă aceste reprezentații. Cele câteva discursuri care au fost – au fost scurte și la obiect, iar spectacolul a fost, de fapt, un magnific concert alcătuit din cântece compuse pe textele poetului.
Fiindcă Dan Almagor nu e numai un strălucit traducător de dramaturgie – pe versurile lui au fost compuse nenumărate cântece, și nu puține dintre ele au devenit lucrări clasice – Heimke al meu, Baladă pentru un medic, Jos pălăria, și multe altele.
Câțiva dintre cei mai buni și mai cunoscuți interpreți (de la Natan Datner la Rivka Michaeli) au urcat pe scenă unul după altul și au interpretat fiecare câte unul din cântecele acestea, acompaniați de o formație excelentă alcătuită din cinci muzicieni. Ascultătorii au urmărit concertul vrăjiți.
Dan Almagor împlinește zilele astea 86 de ani. I se datorează câteva dintre cele mai frumoase traduceri din Shakespeare în ebraică (Cum vă place, de pildă, nu mai e de conceput în zilele noastre pe o scenă israeliană decât în traducerea lui Dan Almagor); marele Will nu este însă singurul autor tradus de poet – se adună câteva sute de piese de toate felurile traduse de el. Se adaugă acestor piese nu mai știu câte musical-uri a căror versiune ebraică îi aparține – de la Flăcăi și păpuși (1950) la Regele și cu mine (1951) și de la My fair lady (1956) la Un scripcar pe acoperiș (1964).
Foarte cunoscut și foarte iubit, poetul este prețuit și pentru atitudinea lui politică, în mod consecvent de stânga, și pentru luările lui de poziție curajoase și ferme.
Ședea alături de soția lui în primul rând și răspundea plecăciunilor pe care mai toți interpreții i le-au adresat.
A fost un spectacol foarte emoționant, care a dat tuturor sentimentul că retrăiesc o părticică din istoria țării.
Tel Aviv, Israel
Arhiva rubricii Cronica de teatru
Vezi și arhiva rubricii Cronica muzicală
