Muzeul Municipiului București, în parteneriat cu Institutul Cultural Român, Ambasada României în Republica Cehă și Praga 6, anunță deschiderea expoziției de fotografie Bucureștiul sec. XIX prin ochii fotografului ceh Franz Duschek / Bukurešt 19. století objektivem českého fotografa Franz Duschek, la Praga.
Vernisajul expoziției va avea loc miercuri, 4 septembrie 2024, la ora 14.30, în Galeria Písecká brána din Praga (K Brusce 5/208, 160 00, Praha 6 – Hradčany), Republica Cehă, și va reuni reprezentanți ai instituțiilor organizatoare, precum și invitați de onoare din mediul cultural ceh și român.
Accesul la vernisaj este gratuit în baza înscrierii nominale prealabile prin email la adresa praga@mae.ro, cu confirmare.
Expoziția va putea fi vizitată în Galeria Písecká brána din Praga, în perioada 4–22 septembrie 2024.
Fotografiile realizate de Franz Duschek, un remarcabil fotograf ceh care a trăit și lucrat în București între anii 1862 și 1883, oferă o privire unică asupra transformărilor sociale și urbane ale Bucureștiului secolului XIX. Duschek a surprins cu măiestrie detalii arhitecturale, portrete ale clasei de mijloc și cadre ale vieții cotidiene dintr-un oraș aflat la intersecția influențelor otomane și europene.
Expoziția își propune să cartografieze geografiile umane ale Bucureștiului din perioada 1867-1883, dezvăluind prin fotografii detalii ale unei societăți în schimbare, aflată în plin proces de modernizare. Duschek a fost nu doar un portretist de studio, ci și un observator atent al orașului, căutând unghiuri prielnice pentru a surprinde atmosfera vieții urbane.
Dr. Adrian Majuru, directorul Muzeului Municipiului București, subliniază: „Expoziţia îşi doreşte să surprindă aceste detalii ascunse pe chipul clienţilor anonimi mulţi dintre ei, pe care Franz Duschek i-a întâlnit în atelierul său, au schimbat desigur impresii, stări sufleteşti, uneori au dezvoltat prietenii. Aşa cum ar fi făcut-o la Praga sau la Viena. Este ceea ce Europa clasică a reuşit să conserve colectiv în interiorul resorturilor sale profesionale şi sociale si este ceea ce o defineşte şi astăzi, particularizând-o cu sentimentul armoniei şi toleranţei. Venim cu toţii din aceeaşi cultură şi ne defineşte o reprezentare comună a ei.”
Vă invităm la Praga să descoperiți Bucureștiul secolului XIX prin lentila unui artist ceh ale cărui lucrări sunt o punte între trecut și prezent, între o lume orientală și aspirațiile unei societăți europene moderne.
„La frontiera Europei moderne: Franz Duschek
Fotografia este o sursă inepuizabilă de informație. Interesul este fie unul de specialitate, având o paletă foarte largă de consumatori interesați (istorici, sociologi, antropologi, psihologi, medici etc), fie este atașat de pasiunea unor colecționari sau reprezintă dorința publicului larg de a cunoaște detalii ale unui trecut relativ recent.
Proiectul de față își propune să cartografieze geografiile umane ale mijloculului secolului al XIX-lea, anii 1867-1883, prin fotografiile realizate de Franz Duschek la Bucureşti. Fotografiile sale dovedesc faptul ca hărțile care se suprapun nu aparțin exclusiv trecutului, ci mai ales unui prezent în desfășurare, care încearcă să definească o posibilă prognoză pentru un termen mediu.
Duschek a surprins atmosfera socială şi urbană a Bucureştiului, oraş al Europei Orientale şi aflat ȋntr-un teritoriu care se găsea sub influenţa Imperiului Otoman. Imaginile surprind eforturile unei societăţi urbane de a se occidentaliza, efort aflat ȋn primele decenii de manifestare.
El descoperă şi explorează o ţară cu totul neobişnuită, care se contura la marginea Europei Orientale, vilaiet otoman şi apoi regat independent. A fost martorul efortului fantastic al unor generaţii, care au legat prin profesiile lor liberale o societate modernă şi prin idealurile lor colective o naţiune tânără. Spre deosebire de Cehia natală, aflată ȋn Imperiul Austriac şi apoi ȋn monarhia dualistă, cele două principate autonome, Valahia şi Moldova, au reuşit sa construiască o realitate diferită de aşteptările contemporanilor.
Duschek ne relevă prin fotografia sa portretistică imaginea clasei de mijloc româneşti, care se forma ȋn primele decenii de modernitate. Sunt profesioniştii care au schimbat societatea ȋn care se născuseră dintr-un ev mediu ȋntârziat ȋntr-o lume urbană modernă, chiar daca insulară pentru ȋnceput.
Duschek ajunge la Bucureşti ȋn 1862, invitat şi sprijinit de Carol Popp de Szathmary. Cariera sa de fotograf la Bucureşti a durat destul de mult, ȋntre anii 1862–1883, el fiind martorul schimbărilor pe care societatea românească le-a trăit ȋn timpul unei generaţii. Atelierul său s-a aflat mereu ȋn zona centrală a oraşului: Calea Mogoşoaia 21 ȋn reşedinţa Slătineanu (astăzi Calea Victoriei), cu intrare pe strada Nouă(astăzi Strada Edgar Quinet) şi ulterior, din august 1876, ȋl aflăm pe strada Franklin(existentă şi azi). Cu spijinul medicului şi politicianului Alexandru Kretzulescu, Franz Duschek obţine titlul de fotograf al Curţii, de «S.A.Le Prince Regnant». Ne aflăm ȋn cel de-al doilea an de domnie al viitorului rege Carol I de Hohenzollern, ȋntre anii 1866–1878 el fiind domnitor şi vasal al Imperiului Otoman. Devine ȋncepând cu anul 1884 cel dintâi rege al României, odată cu proclamarea regatului României. Duschek devine ulterior Fotograf al Casei Regale, find numit Furnizor al Casei Regale.
Franz Duschek nu s-a limitat doar la calitatea de portretist de studio, a străbătut oraşul în căutarea unor unghiuri prielnice, din care să surprindă cadre şi scene cotidiene. Însă, Franz Duschek a imortalizat oraşul într-o manieră diferită de cea a confraţilor săi, Szathmari şi Angerer. Contrar celor doi, devotaţi în special imaginilor de largă vizibilitate a peisajelor urbane, Duschek a dezvoltat o preocupare în special pentru detaliile arhitecturale. În privinţa elementului uman care-i însufleţea fotografiile, a abordat un nou stil, reuşind oarecum să «simuleze» instantaneul, deși, pentru surprinderea scenelor de moment, echipamentul tehnic al vremii nu-i permitea fotografierea cu expunere scurtă.
În 1872, Duschek anunța clientela că face fotografii «în orice timp, senin sau noros» și asigura că poate «orice justă acceptare a onor. public ce-mi va vizita atelierul».
De asemenea, alăturându-se cartierului general rus, încă de la începutul războiului ruso-turc, nici fotografia de front nu i-a fost străină. Ca atare, îl regăsim colaborator la albumul lui Szathmari, Suvenir din Resbelul 1877–1878, dar şi semnatarul volumului de fotografii, intitulat Resboiul 1877–1878.
Orasul Bucureşti a fost principala sa scena profesională iar locuitorii care i-au trecut pragul atelierului reprezintă imaginea unei societăţi ȋn schimbare dar şi ȋn continuă mişcare. Putem observa, dincolo de uniformele militare care se ȋncadrează unui clişeu social şi profesional cunoscut şi intuit chiar ȋnainte de atingerea privirii, descoperim aşadar vârste şi clase sociale diferite, foarte atente cu detaliul afişării sociale: vestimentaţie, accesorii şi gest, fizionomie şi stare de spirit. O lume foarte diferită ȋnsă de aceea surprinsă pe clişeele sale de Ludwig Angerer la Bucureşti ȋn timpul războiului Crimeei, cu o generaţie ȋn urmă. Osmoza culturală, socială şi profesională a oraşului românesc cu oraşul European era deja ȋn desfăşurare.
Expoziţia ȋşi doreşte să surprindă aceste detalii ascunse pe chipul clienţilor anonini mulţi dintre ei, pe care Franz Duschek i-a ȋntâlnit ȋn atelierul său, au schimbat desigur impresii, stări sufleteşti, uneori au dezvoltat prietenii. Aşa cum ar fi făcut-o la Praga sau la Viena. Este ceea ce Europa clasică a reuşit să conserve colectiv ȋn interiorul resorturilor sale profesionale şi sociale si este ceea ce o defineşte şi astăzi, particularizând-o cu sentimentul armoniei şi toleranţei. Venim cu toţii din aceeaşi cultură şi ne defineşte o reprezentare comună a ei.”
Adrian Majuru
Sursa: facebook
