Știri: Lansare carte: ”Nuclee aforistice” de Virgil Andronescu (28 noiembrie 2018, Brăila)

228
Virgil Andronescu - Lansare carte-2

Miercuri, 28 noiembrie 2018, ora 17.00,  la Teatrul Maria Filotti” din Brăila, Sala Avangarde – parter,  (Strada Mihai Eminescu, nr.2,), va avea loc lansarea cărţii Nuclee aforistice” de Virgil Andronescu.

Cartea va fi prezentată de prof. dr. Valentin Popa şi de prof. pictor Hugo Mărăcineanu.

Evenimentul va fi moderat de poetul Mihai Vintilă, iar actriţa Wanessa Radu şi scriitorul Lică Barbu vor recita din creaţia autorului. Seara literară va fi completată de muzică folk în interpretarea prof. Florin Lazăr.

Virgil Andronescu revine în lumea literară brăileană cu o nouă carte, o carte de gânduri din lumea lui filosofică, de altfel, revine la prima lui dragoste, aforismul.

Colegii din breaslă îl primesc cu oarecare reţinere, dar nu se sfiesc să-i pătrundă tainele, citindu-i creaţiile. Şi nu din curiozitate, ci pentru a-i desluşi înţelesurile.

Orice creator are în el un ceva pe care doreşte să ni-l transmită, atât prin forma stilistică a creaţiei, cât şi prin gândul nescris pe care nu orice cititor e pregătit să-l recepţioneze.

Cartea ”Nuclee aforistice”apare după volumul de poezii ”Necropsie lirică”, lansat de curând, şi se resimte ca un ecou de răspunsuri la poemele din această carte.

Autorul ne pregăteşte atent spre înţelegerea acestei cărţi ”aforistice”, cu”misterioasa” recenzie a ultimului volum de poezii, semnată de poeta Adelina Pop.

Virgil Andronescu face din durere o trambulină

În acest nou şi straniu volum, poetul Virgil Andronescu încearcă o redefinire a parcusului existenţial, însă traseul se arată acum, mai mult decât altă dată, suspendat în spaime, renunţări şi, uneori, răbufniri. Rezultatul este o poezie a disoluţiei, dar mai ales, a disperării de a se fi simţit predestinat incompletitudinii. Nu este uşor de citit lirica ”necropsiată” a lui Virgil Andronescu, mai ales că singraful – în fapt, un bun cunoscător al codurilor lingvistice – renunţă la punctuaţie, prin urmare, la intenţia de a separa tensiunile textului, îndepărtându-şi discursul de receptarea sugestivă. Numai că „alinierea” afişată de autor – faţă de această particularitate nonortografică a masificării, care efasează substanţa activă a inteligibilităţii – este un sabotaj: sensul scriiturii afirmă limpede că ceea ce ne separă, cu adevărat, este natura problematicii şi nu nivelurile intensive ale înţelegerii acesteia. Acestui motiv i se suprapune tema incumbată de sinteza titlului, care semnifică – în esenţă – tristeţea de a exista în toposul maladiv al periferiei ”întregului”. Un spaţiu  amorfic, din a cărei izolare punitivă poetul îşi semnalizează prezenţa, invocând redempţiunea, prin mărturisiri care depăşesc regula suprafeţei. Aşa cum au făcut-o majoritatea literatorilor, Virgil Andronescu face din durere o trambulină estetică, însă o face diferit, sfidând metaforizarea empatică. Dincolo de comunicatul solemnizat ironic de lecţia ”necropsiei”, această filadă a mâhnirii este, în fond, o ”carte de identitate” a ”noii ordini” fiinţale, nutrite din simbolistica abandonului social: un act ferm, dar amar, al proiectului de singularizare –Estetică de Adelina Pop, poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România. 

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.