Opera Națională București deschide stagiunea 2019 – 2020 cu premiera spectacolului Samson și Dalila de Camille Saint-Saëns. Regia poartă semnătura lui Giandomenico Vaccari, coregrafia a fost realizată de Davide Bombana iar decorul și costumele de Andreea Koch. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Vlad Conta.
Reprezentațiile cu titlu de premieră care vor avea loc pe 5, 6 și 8 octombrie 2019, începând cu ora 18.30 îl vor aduce în atenția publicului pe celebrul tenor Aleksandrs Antonenko, în rolul lui Samson. În distribuție (5 octombrie): Dalila, Orsolya Veress – invitată: Marele preot, Ștefan Ignat; Abimeleh, Filip Panait; Un bătrân evreu, Marius Boloș; Solul, Andrei Lazăr; Filistean I, Paul Lungu; Filistean II, Florin Simionca.
Aleksandrs Antonenko și-a format rapid o carieră remarcabilă pe scenele principalelor teatre lirice din lume, intrând ușor în atenția publicului și, totodată, începând cariera sa internațională ca unul dintre cei mai remarcabili tenori ai zilelor noastre.
În februarie 2009 a debutat la Metropolitan Opera din New York în Rusalka de Antonin Dvorak în rolul Prințului, parteneră de scenă fiindu-i Renée Fleming. Spectacolul a reprezentat un real success în rândul publicului spectator, ambii artiști fiind aclamați la scenă deschisă în ropote de aplauze. În 2010 a cântat în Dama de pică de Piotr Ilici Ceaikovski și Otello de Giuseppe Verdi la Wiener Staatsoper, în rolul Turriddu din Cavalleria rusticana de Pietro Mascagni, la opera din Valencia și într-o nouă producție de Boris Godunov la Metropolitan Opera din New York.
În 2011 a interpretat din nou rolul lui Otello de Giuseppe Verdi sub bagheta maestrului Riccardo Muti, ce s-a aflat la pupitrul Orchestrei Simfonice din Chicago. Același rol mai avea să fie interpretat și la Opera din Paris. Pentru noua producție de Il tabarro de Giacomo Puccini, Aleksandrs Antonenko a interpretat rolul Luigi la Royal Opera House, Covent Garden.
În aprilie 2015 a evoluat în Turandot de Giacomo Puccini pentru deschiderea Expoziției Teatrului alla Scala din Milano.
Viitoarele angajamente includ debutul său la Royal Opera House, Covent Garden, în rolul lui Canio din Pagliacci de Ruggiero Leoncavallo și o nouă producție de Otello de Giuseppe Verdi la Metropolitan Opera din New York.
Biletele se găsesc pe http://tickets.operanb.ro/ și la casa de bilete a Operei Naționale București.
Pe 2 decembrie 1877 avea loc premiera operei Samson și Dalila la Weimar, cu un libret tradus în germană. În decursul timpului opera Samson și Dalila a constituit o oportunitate pentru afirmarea multor staruri din lumea teatrului liric. În particular rolul Dalila este considerat unul dintre cele mai complexe roluri de mezzosoprană și a fost interpretat de mari artiste precum: Marie Delna, Grace Bumbry, Julia Claussen, Fiorenza Cossotto, Rita Gorr, Denyce Graves, Louise Homer, Marilyn Horne, Elena Obraztsova și Risë Stevens.
Deși nici una din celelalte creații de gen ale lui Saint-Saëns nu a suferit atâtea chinuri ale facerii în anii de început, la fel de adevărat este și faptul că nici una din aceste opere nu a repurtat un asemenea succes de durată de-a lungul timpului precum Samson și Dalila.
Încă din 1861, Camille Saint-Saëns îl uimise pe Wagner prin darurile sale; într-o scrisoare din 1867, Berlioz îl desemnează ca pe ”un maestru pianist uluitor… și unul dintre cei mai mari muzicieni ai epocii noastre”. Admirația pe care o suscită muzicienilor mai în vârstă este împărtășită de colegii lui de generație, mai ales de Bizet, care văd în el șeful școlii muzicale franceze. Debussy, care nu îl agrea, afirma: ”Saint-Saëns este omul care știe cel mai bine muzica întregii lumi”.
În postura de compozitor, a abordat toate domeniile, toate genurile, atât religioase cât și profane, inspirându-se din toate stilurile, lucrând cu ușurință cu formațiile vocale și instrumentele cele mai variate.
Dacă a încheiat prin a deveni încarnarea unei tradiții academice, un bătrân ilustru căruia i s-au făcut monumente încă înainte de a muri, obosit, poate, de atâtea onoruri care l-au copleșit, să nu uităm tot ceea ce-i datorează muzica franceză și în mod deosebit întoarcerea la izvoarele cele mai nobile și mai pure ale acesteia, la ceea ce oferă ea incomparabil în materie de desen muzical, apoi o privire penetrantă și o ardoare de prozelit față de Bach și Rameau, într-o epocă în care aceștia erau aproape uitați, dacă nu chiar disprețuiți, iar la polul opus, apărarea înflăcărată a ceea ce s-ar fi putut crede că se afla foarte departe de arta lui impasibilă: demiurgii umbrei, acei muzicieni blestemați pe care în tinerețea lui generoasă îi exaltase, mai precis Liszt, Berlioz, Schumann, Wagner.
Sponsor oficial: Enel Green Power
Sponsori: Aqua Carpatica, Zarea, Leonidas
Parteneri: Artmark, Sansha
Partener de tradiție: RFI România
Parteneri media: Radio România Cultural, Radio România Muzical, Romantic FM, Gold FM, Radio Seven, Marea Dragoste, Observator Cultural, Ziarul Metropolis, Zile și Nopți, Agerpres, Ziare.com, Business24, Raftul cu Idei, Leviathan, Magazinul Verde.
Comunicat al Operei Naționale București
Arhiva Opera Națională București
