Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe: „Hormonii fericirii” de Florika Waltère

17
florika waltere stress

logo rubrica stress & the cities– Arde! Francezul o pune pe jar pe Suissa cu „envie de vie et d’amour” [poftă de viață și de dragoste] și ea vrea să divorțeze! E incendiu, nu glumă! – D’accord! Trebuie să ne echipăm ca pompierii și să-i sărim în ajutor, suntem doar prietene cu vechime, din facultate. – Atunci ne întâlnim în gară la Basel la rapidul de Lausanne. Eu sosesc dinspre Est chiar înainte de plecarea trenului, dar tu dinspre Nord vii mai devreme.

– Dragilor, ce mă bucur că ați venit, indiferent de scopul vostru! Să știți din start că viața mea e treaba mea! Hai să vorbim de altceva! [pauză] – Să vorbim de ziua ta din anul 2, când erai mulțumită că aveai o gazdă bună în Cotroceni și nu mai stăteai la cămin… – Când te-am serbat cu castronul de căpșuni și cu sticla de șampanie! Ura, să vină șampania! – Și te trăgeam de limbă să ne spui cum te curta tipul timid care făcea engleză cu tine… – Da, era foarte drăguț pe vremea aia, venea mereu cu flori și încerca poezele în engleză. Dar astea sunt uitate și îngropate demult. Emigrarea și așteptarea actelor ne-au secat rezervele de sentiment. – Bine, dar el e disperat! – I se pare doar, pentru că a lăsat totul în seama mea. Însă acum suntem asigurați amândoi, cu acte și cu joburi bune. Putem să fim independenți și să rămânem buni prieteni… Cu francezul meu drag e altceva: el e un om fin, cultivat, are umor, e distins… seamănă cu tata. Mă simt din nou de 19 ani. – Noi știm cât te-a adorat tatăl tău. Crezi că și francezul îți va sta la picioare… necondiționat, la nesfârșit? – Dacă nu mă înțelegeți, n-o să intru în contradictoriu cu voi despre ce cred eu că e bine pentru viața mea. Cu asta v-am spus tot, nu are rost să continuăm.

– Trăiește într-un vis Suissa. [pauză] – Eu o-nțeleg. Și eu trăiesc într-un vis cu un iubit exotic. – Nimic condamnabil să ai visuri, dar de ce să dai peste cap viața ta și a altora pentru un vis? – Ea vrea să-și realizeze visul, să-l trăiască în cotidian, și pentru asta trebuie să-și ia niște riscuri. – Ea se aruncă cu capul înainte în necunoscut! – Nu exagera, o iubire înflăcărată nu te poate duce spre mai mult necunoscut decât emigrarea noastră, care a înseamnat ”to take arms against a sea of troubles” [să lupți contra unui noian de necazuri, Hamlet]. – Poate să-și țină flacăra pentru ea, ”in the mind to suffer” [să sufere în minte ei], cât timp o va ține flacăra, decât să-l distrugă pe băiatul ăsta cu care a suportat emigrarea și 13 ani la elvețieni, până le-au dat cetățenia. – Da! Au luptat și au suportat împreună și au obținut împreună ce și-au propus… – Și hodoronc-tronc ea acum s-a răzgândit? – E dreptul ei să-și caute fericirea. Noi nu suntem divorțate? Tu chiar de două ori… – Ei poftim, mă treci și prin declarația de independență americană… – Nu eu te trec, ea ne trece…  – Noi suntem încă în bătrâna Europă și avem alte… uff, mă obosești cu înțelegerea ta. [pauză] – Întrebarea de baraj, pentru mine, este dacă și francezul e la fel de înflăcărat. – Iată în fine o contribuție rezonabilă și de la tine: ea așa crede. – Doar crede sau e convinsă? – În elevația în care plutește, se convinge prin autoiluzionare. [pauză] – Câtă iluzie nu e și în dorințele noastre! Altfel, ducem toți niște existențe anoste. [pauză] O înțeleg, iubește ca să iubească și nu neapărat ca să primească. Trebuie să divorțeze ca să-și păstreze starea asta de grație, ca s-o mențină prin comuniunea cu iubitul. [pauză] Mă bucur pentru ea și într-un fel o invidiez, așa vie cum e acum, înflăcărată, pe val, starea asta îi dă sens vieții… Nu poate să-și împartă iubirea între soț și iubit. [pauză] – Nu înțeleg de ce te-am mai adus aici cu mine, nu le ești de niciun folos în conflict. – Dar e limpede ca bună-ziua: ea se retrage, nu mai vrea. Noi nu avem ce să facem aici. A luat deja măsuri capitale: și-a găsit un apartament cochet, care e în cartierul chic la 2 minute de iubit. – S-a lansat ea în cavalcada asta? După ce au umblat trei ani cu banii în mână până au găsit apartamentul unde stau acum? De unde nu mai voia să se mute în vecii vecilor? – Dacă are din nou 19 ani… are curaj și face minuni.

Peste câțiva ani
– Mergem să mâncăm la Mövenpick pe Leman și ne spui cum a fost la schi la Saas-Fee, OK? – Ca de fiecare dată, se schiază splendid pe platoul alb-infinit la 3000 m, între vârfurile spectaculoase de peste 4000. Numai că ieri m-am aventurat pe o pistă neagră, că nu căzusem deloc toată săptămâna, și mi-am luxat glezna… Nu m-ați văzut cum șchioapăt? – Trebuia să te duci direct acasă, puișor, e periculos ce-mi povestești… – Nu putea ea, Lory, să ne rateze pe noi și pe iubitul ei din vis, cu care nu știm noi când are ea rendez-vous… – Aaa, voi aveți secrete… – Daaa, din vise și din visuri… Ce mai face francezul tău, Suissa? [pauză] – Dragilor, poate voi nu mă înțelegeți, dar omul ăsta înseamnă totul pentru mine. A dat atâta sens vieții mele… – Vă vedeți mai des acum, de când te-ai instalat în apartamentul tău? [pauză] – Nu. Chiar nu ne mai vedem deloc, pentru că el are niște probleme psihice… Ține mult la mama lui, iar ea e bolnavă și el e foarte deprimat din cauza asta… M-a rugat să-i dau o pauză [pauză] – Și ex-soțul e bine? – Da, el e bine, dar mă agasează cu aceeași chestie, să facem concedii împreună… nu vrea să înțeleagă că legătura noastră este OUT. – Suissa,voi sunteți oricum campioni la cel mai rapid divorț, fără niciun fel de certuri. Senzațional, fără avocat! – Draga mea, dar există în toată Europa divorțurile amiabile… – Eu n-am auzit prin cercurile mele decât de divorțuri abóminabile. [pauză] – Puișor, eu am impresia că tipul ăla bine de pe lateral din dreapta nu face decât să te fixeze. Întoarce tu discret capul spre bar. Îl cunoști? – Lorelai, te referi la cel cu puloverul roșu pe umeri? Nu, habar n-am cine e. – Păi, la tine se hlizește și ar vrea să te capteze. – Ți se pare, e atâta lume aici, nu poți să știi bine unde se uită… – Nu, puișor, hai că avem o temă amuzantă! Stai așa, cred că s-a prins că vorbim de el… să știi că vine spre noi… – Sunteți complet neserioase să vă faceți ocheade… –  Ca Zița la Iunion, ha-ha-ha! Suissa dragă, el ne face ocheade…  – Suissa, el n-are nicio vină, săracul, dacă se uită languros la puișor. Dar cred că vrea să plece. – Ei, gata, Suissa, uite, tipul pleacă. Se uită după chelner ca să facă plata. – Voi nu știți de glumă, fetelor. Hopla, se uită încoace cu înțeles. Fiți atente: chiar vine spre noi!  [pauză]   ”Good evening! Excuse me, but I have to tell you something, ma’am. [pauză] You look really great!” [trebuie să vă spun ceva, doamnă: arătați excelent.] – Puișor, dacă te duci și tu afară, ai să vezi că te acostează. – De ce să mă duc? – Chiar așa, Lory, de ce să se ducă? – Hai nu fiți ursuze! Du-te să vezi cum e vremea și să ne spui și nouă… din ce țară vine. [pauză] – OK, mă duc, mai comandați-mi un ceai, ciao. [pauză] – Ce spui, Suissa, are și ea un amorez? [pauză] – Nu pot să-ți spun decât că are un vis… exotic. Dar e foarte vagă, nu știu câtă realitate e aici… – Of, Doamne, vă luați la întrecere cu visurile voastre, păcat.

– Iubita, am întârziat, zborurile s-au decalat. Dar am văzut apusul dincolo de Alpi, de vârfuri și de Mont Blanc. Grandios! În spatele munților și printre nori, I see your face, always, and I feel your embrace [văd fața ta și simt îmbrățișarea ta]. Mă ierți că m-ai așteptat? Uite ce liniștit se vede luciul lacului în vale și luminițele de pe malul francez. Îți place aici? [pauză]  Dacă-ți place, data viitoare stăm chiar pe mal, în Hôtel Du Lac.

Peste câțiva ani
– Uite, puișor, chiar în față pe vărful dealului e conacul. – E colosal așezat, Lorelai: un deal rotund ieșind din holde, cu șoseaua șerpuind către el… E plin de vii tot dealul… De ce ziceai că e dărăpănat conacul? – Stai, puișor, să-l vezi de-aproape: parcă a rămas așa de pe vremea lui… Brâncoveanu. Aici își ținea el curtea pe timp de vară. [pauză] – Lorelai, hai să bem o cafea din termos pe trepele roase de la intrare! Ții minte? Când am fost noi două în marché aux puces [talcioc] și tu ai achiziționat acele două fotolii Louis XVIII, ca să stăm pe ele cândva la conac și să ne bem cafeluța… – Puișor, ele stau tot la Lausanne, jos în boxă… Nu mai avem bani să restaurăm. Suntem ruinați de procesele de recuperare… cu cât munceam mai mult amândoi, cu atâta dam mai mult la avocați. 20 de ani au durat procesele… – Suissa zice că v-a stors de viață conacul, că tot nu aveți copii cui să-l lăsați și că v-ați irosit viața prin procese… Însă eu te admir pentru toată tăria ta să refaci o părticică, cât se poate, din ce clădiseră familiile voastre… Ați și copilărit aici. De ce să ajungă pe mâna unor escroci care nu văd în ele decât valoare de piață; le cumpără pe nimic doar ca să le vândă scump, fără niciun drept legal sau moral… – Ce să zic, puișor, are și n-are dreptate, adică aveți amândouă dreptate… Fapt e că, de câte ori vin aici în concediu, în paragina asta, mă încarc de energie.

– Suissa cum o mai duce? Tot în vis cu francezul ei? – Da, e permanent în gând cu el, îi scrie din voiaje, e în comuniune ideatică cu el… [pauză] De necrezut cum se hrănește fata asta cu… aer; cum poate să trăiască dintr-o iubire în sens unic. Ți-o spun ca medic, o relație se întărește prin sex, când se eliberează oxitocina și endorfinele, numiți și hormonii fericirii, care creează o osmoză între parteneri… – De pe vremea lui Shakespeare se știa de miracolul intimității: în Visul unei nopți de vară, o feerie, regina zânelor, Titania, a fost otrăvită într-o noapte cu elixirul iubirii. De dimineață când se trezește dă cu ochii de un măgar, de care se îndrăgostește nebunește… – Asta e o metaforă romantică, puișor, or fi știut și ei ceva de pe-atunci. În fine, ea nutrește o iubire platonică, medievală… Ea a conferit acestei iubiri valoarea supremă din viața ei. [pauză] – Ții minte, acum câțiva ani când am mâncat împreună la Mövenpick… – Sigur, puișor, când ți-a făcut englezul complimente. – Câteva luni mai târziu mi-a spus Suissa că am supărat-o atunci cu frivolitatea mea; tocmai când ea era la pământ cu iubitul ei imaginar, nouă nu ne păsa ce down era ea. – Dar chiar ne-a păsat, puișor, nu am făcut noi planul la  toaletă să o amuzăm cu te miri ce și să încercăm să o distragem de la „obsesia” ei? – Vezi, că buna noastră intenție și buna dispoziție au avut efectul contrar. [pauză] Oricum, are un prieten de nădejde în ex-soț. – El tot în sens unic se ține după ea; însă ea se poartă cu el ca un sloi… E un om bun el. Cine ar fi crezut că e așa de sentimental? [pauză] Ce mai face prietena voastră din Germania, cu care ai venit să îi depanați când erau în divorț? – Nu mai știu, s-a supărat pe mine… Ca și atunci când am venit pentru Suissa, avea un impuls moralist față de noi, ne tot judeca pe chestii de viață personală… Ea nefiind vreo instanță specială. [pauză] Efectiv, nu știu ce-a avut cu mine, am pierdut-o.

Germania

Arhiva rubricii Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe de Florika Waltère

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.