Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe: „Jocuri de bărbați” de Florika Waltère

32
diaspora proza dialog

logo rubrica stress & the citiesAnii 2000
– Nu vă jucați cu focul! Individul este nebun și periculos; dă cu barda după metoda clasică a diversiunii românești „Nu eu sunt securistul, ci tu”. Colportează fake news pe la oricine i le publică. Scoate din mânecă chestii pe de-a-ntregul inventate. – Știu ce-i poate pielea, dragă Bănățeanule! Ăsta minte de-ngheață apele și face vâlvă cu litania tipică a infiltrării. Are lacune grave de informație, pe care le disimulează sub semne de întrebare. – Individul e abil, stimate domnule Ardeleanu: își împachetează scornelile în limbaj jurnalistic de scandal. – S-a școlit la „Ștefan Gheorghiu”, e un fapt de domeniul public! – Oricum, stimabile, dacă îl dezmințim îi dăm apă la moară! Mai bine îl lăsăm să latre fără să-l luăm în seamă. Pur și simplu îi ignorăm creația… distructivă. – Nu-i așa, Bănățene, trebuie să avem mare grijă, scripta manent! Trebuie să-l neutralizăm, să-i cerem daune, prin avocat! În Germania nu poți să calomniezi pe cineva cum îți trăznește sau cum îți comandă alții! Trebuie să-l facem să suporte consecințele: să se scuze public în aceleași fițuici în care ne-a compromis. Trebuie să-i cerem și bani, asta îl doare pe el, că nu-i are și încearcă să-i scoată prin șantaj… – Cum face cu noi, stimabile: dacă refuzați să-mi cumpărați cărțile, vă stric imaginea în presă cu poveștile mele născocite! – Imaginea pe care noi ne-am construit-o ani de zile cu fapte valabile. Apare brusc un nechemat pus pe sfărâmat și ne-o turtește cu un articol calomniator. – Mai trist e, stimate Ardelean, că s-au apucat să latre la unison cu el Dăleanu și Văleanu, care ne-au părăsit anul trecut, fiindcă nu i-am pus pe ei în fruntea asociației. – Ce spui, Bănățene! Ce scofală au făcut ei de trebuia să îi onorăm în mod special? [pauză] – Văleanu a strâns semnăturile pentru acțiunea monarhistă. De Dăleanu nu-mi aduc aminte decât că-i plăcea să vorbească emfatic… A, da: l-a luat în răspăr pe noul ambasador când l-am invitat la noi, de parcă ar fi fost el țapul ispășitor pentru toate racilele din trecut. – Păi, Bănățeanule, astea sunt niște acțiuni izolate… Ehe! După câți pretendenți am avut la șefie, ar fi trebuit să inventăm vreo cinci posturi de președinte… Da’ dumnealor ce nu le convine? Nu eram tovarăși de cauză monarhistă acum doi ani? – Dumnealor au altă tactică, stimabile: dacă Individul născocește sau insinuează neîntemeiat, fiindcă nu ne cunoaște, cu atât mai sfruntată este nerușinarea lui Văleanu și Dăleanu, căci aceștia întorc pe dos fapte pe care ei le cunosc, ei fac din albă neagră. [pauză] – Nu-i mai bine că m-ați ascultat și am ales fetele la conducere? Ele sunt pe hârtie, dar nu se înghesuie să iasă în față, ca să nu-i incite pe domni. Ele aleargă după noi să ne aducă la un numitor comun. Ca și cu scrisoarea asta consolidată între atâtea persoane. Puțină muncă e asta? Să redactezi ceva cu cap și coadă, care să-i reprezinte pe toți cei ce se simt vizați sau atacați… – Chiar n-aș vrea să fiu în frunte, stimabile. Gândește-te că nouă, ăstora fără e-mail, ele ne trimit versiunile intermediare prin fax sau dumitale prin poștă. – Dom’ne, eu rămân cu tehnica în mileniul trecut! Mie nu-mi miroase bine cum a început mileniul ăsta nou, deși nici ultimul secol…

– La urma urmelor, Bănățene, ce ne impută concret Individul & Co.? Că eu nu le-am citit articolele… – Al lui Individu’ nu-i rău tras din condei, dar e virulent, stimabile! Zice că suntem un cuib de oportuniști, care n-am fost la demonstrații în fața ambasadei de la Bonn și n-am azvârlit cu ouă, cu roșii, mai știu eu cu ce vrea el, cu sudalme. Că am șezut comod la căldurică în fața televizorului, când exilații adevărați se băteau pe baricade pentru drepturile românilor din țară. Iar Dăleanu cu Văleanu aduc detalii, cum îți spuneam, cunoscute, dar pe invers. – Înțeleg: noi nu suntem exilații, în ciuda pleiadei noastre de refugiați politic, activi cultural și medial, întrucât n-am vociferat ca ei cu invective în fața ambasadei… Eterna culpă! – În stilul cunoscut, stimabile: Individul ne împroașcă cu noroi fără să ne cunoască! N-a fost niciodată la întâlnirile noastre ca să vadă ce oameni pregătiți ies în față și cu ce teme de interes național! – Dar ne citește publicațiile, primește doar news letter-ul nostru! Eu cred că îl deranjează tocmai că facem bine ce facem, că ne ne îndeplinim scopurile din statut. – Mai ales consecvent, stimabile, ca atitudine și ca frecvență! – Amice, ăsta e pus să ne destabilizeze, e deducția logică! – A! Îmi amintesc de un episod pe care mi l-a relatat amicul de la München acum un an. La o întâlnire culturală de-a lor, cum le avem și noi pe ale noastre. Individul a venit îmbrăcat într-un tricou jegos și s-a comportat execrabil, evident, cu scopul de a-i dezbina pe cei de acolo. Mai era și beat criță, stare de care s-au plâns și alte asociații pe unde și-a făcut apariția Individul. Amicul a făcut investigații pe urma lui și l-a calificat drept „scursură”. – Domn’e Bănățene, judecând tactic, e cea mai bună carte de vizită să ne ponegrească unul de teapa lui, care debitează baliverne! Dimpotrivă, am fi suspecți dacă ne-ar vorbi de bine! – Rău este că le-a scris: scripta manent! Se mai dă și ziarist pe deasupra, licheaua.

– Ce facem acum, dom’le Ardeleanu? O luăm de la cap cu poznele lui Craioveanu? Când credeam și noi că am aplanat conflagrația cu replica la Războiu’ semnată de membrii consiliului? – E evident, dom’ Bănățeanu, nu l-am ales preș nici pe dumnealui și atunci se răzbună pe noi toți. A luat calea cea mai eficientă: ne  defăimează in corpore în presa liberă. – Bine, da’ fetele astea, pe care le-am ales în frunte, ele fac de patru ani toată „bucătăria” asociației, ca să-l citez pe Craioveanu însuși, în timpul lor liber, printre joburi și copii… – Da, ele i-au organizat conferințe ca să se producă în public, așa cum îi place lui! – Poate s-a supărat că nu au făcut-o cât de des vrea el. – Ei, Bănățene, dar mai sunt și alții talentați printre noi, unii mai talentați ca el, alții vin din țară… trebuie alternate temele. – L-ai citit, stimabile, nu e drept! Craioveanu vrea să le țină pe ele la „bucătărie” și el să se afirme pe munca lor, cu programul realizat de ele și cu publicul lor. – Mai ales cu reprezentarea, pe care ele o rezolvă punctual, pe o linie comunitară fermă, plasând în lumină oamenii valoroși, și pe el! În timp ce ele își păstrează un profil discret. – În orice caz, dom’ Ardeleanu, nu mă așteptam să scrie așa de dușmănos la adresa noastră, colegii lui. – Urât e că a făcut-o pe la spate: ne spune nouă să semnăm ca proștii o poziție comună, iar el „Pac! la Războiu‘” cu poziția contrară sub semnătură proprie, după ce ne asigurase că avem același punct de vedere. Bănățene, mie mi-e clar: Craioveanul nostru are un deranjament de personalitate: e berbant bine, a publicat și o carte, scrisă binișor, pentru care l-am onorat cum se cuvine… – Poate i-au venit prea târziu unele satisfacții… – Da! Și ne-a găsit pe noi să-i aducem lauri și să strigăm în „presa liberă” despre vitejiile lui din ograda noastră! – Păi, noi suntem mici, domnule! Craioveanu nu are simțul proporțiilor. – Mai simplu, Bănățene, n-are bun-simț, că respect ar fi prea mult să cerem de la el.

– Vezi, domnule Ardeleanu, totuși nu am socotit judicios să le alegem pe ele. Ne trebuia o mână forte, autoritară, la toți răzlețiții noștri! – Dimpotrivă, ele caută un consens… Nu redactează ele pozițiile noastre civice, pe care le difuzăm larg, chintesență a limbii comune cu care abordăm temele trecute și actuale? Ele pornesc de la miezul problemei și înglobează remarcile lui Văleanu, Dăleanu, Craioveanu, pe ale mele, pe ale dumitale. – Așa-i stimabile, aici trebuie dusă muncă de convingere, nu glumă, că ceea ce facem noi în interesul real al românilor din lume și din țară e deasupra orgoliilor personale legate de vreo șefie… – Altfel, amice, ai noștri domni își iau jucăriile și pleacă! Cum fac bosumflații noștri care dau cu pietre la Războiu’ în colegii dinainte. – Știți, domnule Ardeleanu, că l-am cooptat și pe ilustrul domn Moldoveanu să se pronunțe asupra faptei lui Craioveanu… – Cred că nu trebuia să-l împovărezi pe el la etatea lui, mai ales că l-a protejat pe Craioveanu. – Mai întâi n-a vrut să creadă că acolitul lui fidel, Craioveanu, și-a debitat inepțiile la Războiu’, unde semnase cu noi toți până deunăzi luările de poziție ale asociației. Apoi s-a indignat crunt. – Cum? Și-a pierdut Moldoveanu cumpătul lui aulic? – Da! A trecut la injurii: nu l-a mai scos din orgolios nebulos, spilcuit doar de fațadă, incapabil de o ținută demnă, trădător. I-am trimis prin fax articolele și m-a sunat peste o oră cu măsura radicală ca să suprimăm răul de la rădăcină: trebuie să-l dăm afară pe Craioveanu și Individului să-i interzicem să apară la noi! Degeaba am încercat eu să mediez cu reconcilieri. Mi-a tăiat-o scurt că nu este în interesul nostru să ne pupăm cu oricine în „Piața Endependenți”! [pauză] – Înțeleg dezamăgirea lui Moldo, după ce l-a promovat cu atâta generozitate… E limpede în aprecieri, ilustrul! Spune-mi, Bănățene, nu-ți lasă un gust amar tevatura asta care ne consumă fără rost? – Sincer, dom’ Ardeleanu, nici nu mă mai întristez. Cu anii am devenit imun la aceste zâzanii și le-am acceptat ca fiind în ADN-ul nostru. Când e vorba de dihonie, vrajbă, bârfe, calomnii etc. între români, numărul vitejilor este deosebit de mare. Însă când vine vorba de făcut ceva concret, numărul lor scade către zero. De aceea am ajuns unde am ajuns cu unitatea românilor din țară sau cu cea din emigrație, cu biserica ortodoxă sau cu lobby-ul românesc (care nu există) etc. etc. [pauză] – Bănățene, Bănățene, zi-mi mie cine aranjează acum ca două treimi din membri să trimită votul lor cu explicații specifice legate de excluderea lui Craioveanu? Cine le explică dedesubturile? Cine îi convinge că este necesar să luăm o hotărâre? [pauză] – Păi, cine? Fetele! Nu fac ele bucătăria?

Stimate domnule redactor șef, v-am trimis replica noastră la calomnia Individului. Constatăm consternați că Războiul, care face parte din presa liberă din afara țării, nu este liber să respecte etica gazetărească și să garanteze dreptul calomniatului la replică. Înțelegem că sunteți tentat ca ziarist să publicați știri senzaționale în hebdomadarul Dvs. Cu toate că Dvs. cunoașteți comunitatea noastră din news letter și de la întâlniri. Știți ce efort fizic, intelectual și material depunem pentru a apropia românii într-un consens luminos, menit să ne afirme în lume. De aceea am luat măsuri contra defăimătorilor care urmăresc să ne dăuneze: Individul nu a avut până acum acces la întâlnirile noastre și nici nu va avea. Domnii Văleanu și Dăleanu s-au auto-ostracizat acum un an, în virtutea individualismului lor pronunțat. Dl. Craioveanu a fost recent exclus din asociație cu un vot de 73%… Vă mai rugăm să reflectați asupra rolului presei românești „libere” în ce privește lipsa de coeziune a exilului românesc. Poate ne-ar ajuta să ieșim din ineficiența dezolantă care ne caracterizează ca nație. Poate veți descoperi astfel coordonatele unei stele polare comune tuturor românilor, care să ne redea sentimentul de apartenență la aceeași cauză și încrederea în aceleași valori. Altfel, Războiul riscă să își epuizeze potențialul doar în cadrul rubricii „demascări fără acoperire”.

Germania

Arhiva rubricii Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe de Florika Waltère

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.