Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe: „Protocol RAM – fondare” de Florika Waltère  

43
germania diaspora florika waltere

logo rubrica stress & the cities– Constatăm: în fața ușilor încuiate stau 20 de membri ROM prezenți la adunare, înarmați cu 7 procuri de la colegii absenți, reprezentând majoritatea asociației.

– Ei, ce facem acum? Unde sunt cele 3 doamne din consiliul ROM cu cheia? – Nu sunt și nici nu vor să apară. În schimb ne-au trimis o scrisoare de amenințare prin avocat! [pauză] – Iată cheia providențială, dar nu de la sala noastră, ci de la biserică. Suntem salvați! – Nu vor să fie trase la răspundere, vor doar să se mențină la conducere ilegal. – De ce ilegal? – Nu au mai avut loc alegeri de 7 ani, de când am înregistrat la tribunal consiliului vechi. – Poate nu voiau alții să se înhame la muncă și atunci cele 3 doamne s-au restrâns între ele și s-au eternizat. – Da, șapte ani. Au avut timp să marginalizeze și să îndepărteze pe amatorii la funcții… – Acum vrem legalitate și reînnoire, nu numai la conducere, dar îndeobște la activități. – Nu înțeleg ce interes au cele 3 să obstrucționeze niște intenții și fapte bune. – Ca să apară în public drept președinte ale unei asociații de care nimeni nu știe câți membri are și ce învârte. – Cum-necum, noi vrem întâlniri de calitate în limba română, ceea ce ne lipsește demult. – Totuși, de ce suntem unii dintre noi așa de furioși? Nu există cale de reconciliere? – Aaa, dumneata ai lipsit la adunarea generală de luna trecută, au fost chestii urâte… – Fiți transparenți, domnilor, ca să știm cum să procedăm. – Acum o lună au ținut un simulacru de adunare generală, în care n-au făcut decât să împroaște cu noroi pe oricine le contesta poziția, de care ele se cramponează ilegal de cinci ani. – Spune, dom’ne, concret ce-i aia ilegal? – N-ați auzit? N-au mai ținut alegeri: cândva, într-o adunare restrânsă la 5 sau 7 amice, s-au autoproclamat ele 3 consiliu, complet nestatutar, și acolo au rămas. – Lasă-mă, dom’le, cu statutul. Au făcut treabă? – Da, întâlniri lunare de tip cafenea. N-a fost rău: fetele la șuete s-au făcut prietene… – Ba, pardon, nu numai la șuete. De un an președinta se bate în piept cu proiectele de integrare realizate împreună cu primăria. – Și ce-i rău în asta? – Nimic, să le ducă ea mai departe, îi dăm tot concursul. Dar noi vrem să venim la asociație în primul rând pentru limba și cultura română, nu doar pentru cursul de germană sau sfaturi (in)utile cum să procedăm la autorități. Noi eram deja bine integrați în Germania când am fondat asociația cu 15 ani în urmă.

– Dar nu văd încă un motiv de discordie, e loc pentru toți și toate, voluntari să fie! – Ei, aici e buba: consiliul auto-ales a băgat pumnul în gură voluntarilor. – Greu de crezut, fără exemple concrete. – Ți le înșir, dar pe scurt, că altfel mă indispun: a) A târât la o mediere, la !primărie!, pe cei care au vrut să se implice, pe motiv că vor să distrugă asociația, când tocmai ăștia fondaseră și consolidaseră asociația pe vremea când cele 3 nici nu apăruseră printre noi; b) După circul cu medierea oficială, la care li s-a spus explicit să readucă asociația la forma din statut, au refuzat o înțelegere colegială, propusă de avocatul nostru și de ex-președintele nostru; c) Au șantajat pe cei care le contestau, trimițându-le scrisori parafate din partea asociației cu invenții mârșave legate de niște chestii personale… – Aaa, sunt nașpa intrigantele, lucrează cu lovituri sub centură… Dar ce-ar avea, dom’ne, de câștigat? Dacă se dau bani mă bag și eu. – Sunt niște bani la mijloc, cei care vin de la proiectele germane de integrare, de care ele se țin cu dinții… Tot nepermis, pentru că statutul nostru spune clar că munca în asociație este exclusiv onorifică. – Încep să înțeleg… – Și ca să se mențină pe poziție trio, dușmănia difuzează cu sârg tot felul de fake news despre ce vedem noi aievea. – Nu au fabricat o mare minciună în chip de protocol al adunării trecute, cum că ele ar fi fost realese? Când am plecat de acolo după 4 ore de lovituri la plex am vrut să nu mai avem de-a face vreodată cu românii. – Colac peste pupăză vor să ne aducă acum la ordine prin scrisori de încețoșare și intimidare trimise de avocați. Uite pe ce dau banii asociației! – Gata, domnilor, terminați cu jelania, nu e rost de pace și gata. Vreți să umblăm cu ele la judecată? Râde și-așa lumea de noi că românii sunt maeștri la gâlceavă. – Bine-ai grăit: să terminăm odată cu furtuna asta-ntr-un pahar cu apă! Prea destul ne-au bălăcărit în circulare cu limbaj suburban, difuzate la toată asociația, cu dispreț față de toți cei care asistau la show. Când caracter nu e, nimic nu e. – Copilași, suntem în biserică! De ce să ne cătrănim noi? Mai bine aprindem o lumânare pentru sufletele lor bântuite, sărmanele! Că dacă n-ai bani, poate câștigi la loto, dacă nu ești frumos, tot îmbătrânim cu toții, dar dacă nu ai caracter, ți-i alungi și pe cei apropiați din jurul tău, de se face loc viran… Amară soartă au, de care nu se pot lecui…

– Domnilor, în calitate de conducător de adunare, propun schimbarea acesteia din adunare extraordinară de alegeri ale consiliului ROM în adunare de înființare a unei noi asociații, pe principiile celei existente, dar pe care să le și respectăm, de acord? – Toți suntem de acord, în afară de Intrusa din partea celor 3. Foarte bine, să raportați la vârf, doamnă Intrusă, despre răsturnarea situației. Noi acum ne vedem de linia noastră. – Care-i numele? – Noi propunem RAM. – Unul mai iute la scris, produ, rogu-te, un statut în care să restrângi drepturile consiliului în favoarea adunării membrilor. – Da, mintenaș, iată-l. – Constatăm că avem ce ne trebuie: peste 20 de membri fondatori, nu nume frumos, un statut transparent, pe care îl consfințim cu toții, ca și superba noastră prietenie, întru cultivarea limbii române pe meleaguri străine. – Ei, acum cine se bagă la muncă? Alegem Preș, Vice, Finanțe, Secre, Arta, Edu cu copiii și, neapărat, pe Contra, ca să avem pe cineva pe invers, că doar români suntem.

– Consiliul RAM, cum gândiți că vă aduceți prinosul la casa noastră românească? – Copilași, ca Preș voi fi vocea noastră bună și comună „în casă” și în afară, vizavi de oficialități. – Stimabili, un om serios, de bază, vă trebuie oricum, ca și un bon viveur la descrețit frunțile, preiau eu sarcinile, ca Vice.   – Ca Secre lăsați-mă să cânt pe claviatura ordinatorului, să fiu șoarecele vostru de bibliotecă, să scriu tot ce-mi dați și ce nu-mi dați, să fiu roboțelul vostru scrib. – Sper să nu mă striviți la Finanțe cu cotizații care depășesc tot anul mai mult de un salariu mediu lunar, că ne încurcăm cu bugetul non-profit… – Păi, ce-i aici, joc de copii mici? Nu-i rost de bani? Eu nu mă mai joc așa. – Domnule, am zis că jucăm statutar de data asta. – Sunteți niște moși plicticoși. – Nu, domnule, vine și tineret… – Arta e pasiunea mea, all-around, vă voi lărgi orizonturile spre toate culmile. – Părinți, aduceți copiii la Edu, să scrie, să citească, să se joace și s-alerge, în română, se-nțelege… – Iar dacă treaba va merge prea bine, cineva trebuie să supravegheze vigilent și să bage zâzanie, ca să nu ne plictisim la RAM. Contați deci pe Contra!

Our Mission [misiunea noastră]: Membrii consiliului se angajează să participe cu ingeniozitate, inițiativă și dăruire la alcătuirea programelor de cultură română RAM. Ceilalți fondatori și membrii viitori se angajează să se distreze cu poftă și să se profileze pe munca voluntarilor. În deplină unitate românească, pe care o vom consolida zi de zi!

Germania

Arhiva rubricii Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe de Florika Waltère

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.