Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe: „Vă e clar ce fericiți sunteți?” de Florika Waltère

38
florika waltere dialog job

logo rubrica stress & the cities– Totu-i bine la noi, nu-ți face griji. – Ce face prietena ta, e și ea bine? E acasă? – Și ea e bine, lucrează acum. – Și suflețelul tău e bine și el? – Da. – Ai tu grijă de amândoi să se bucure împreună? – De care amândoi? – De prietena ta și de suflețelul tău. – Da, mam. – Vă e clar ce fericiți sunteți? – Cum adică? – Adică acum vă bucurați de toate pe care vi le doriți, chiar mai multe decât v-ați dorit, le aveți pe toate în același timp. – Dar ne dăm și noi silința. – Chiar așa trebuie să faceți, pentru că privilegiul ăsta nu ține la nesfârșit. – Ce vrei să spui? –  Spun și eu cum spunea mama lui Napoleon, Letiția Bonaparte: „Pourvu que ça dure!” [să sperăm că va ține], când Napoleon era în culmea succesului… – Mam, ce vrei să spui? – Ceea ce e limpede ca bună ziua: sunteți într-un oraș superb și aveți joburile pe care vi le-ați dorit amândoi, la 10 și respectiv 15 min. de apartamentul pe care vi l-ați găsit tot după gustul vostru, vă distrați cum vă trece prin minte… – Dar astea nu ne-au picat din cer, ne-am străduit pentru ele. – Într-un fel v-au picat din cer, pentru că ați crescut în locuri prielnice într-un moment de pace. Voi v-ați născut mai egali ca alții. [pauză] Pentru că v-a dat Dumnezeu ambiție la amândoi să vă căutați împlinirea personală, ”the pursuit of happiness”, cum stă în constituția americană. V-a mai picat din cer și libertatea de mișcare și de alegere, la care eu nici nu puteam visa la vârsta voastră. – Prietena mea nu are această libertate, ea e provizoriu aici. – Dar ea e cu tine și tu o vei ajuta să își obțină dreptul de ședere nelimitat. – Da, dacă va fi cazul. – Va fi cazul și eu înțeleg perfect acest lucru, pentru că și eu la vremea mea am pus cu greu piciorul în altă țară mai sigură.

– De ce crezi tu că nu durează atuurile noastre? – Dacă te-ai născut cu ele, nu înseamnă că vor ține toată viața. Ți-am mai povestit de părinții mei, bunicii tăi, care s-au născut într-o țară în plină creștere și s-au desfășurat frumos la tinerețe, ca să le zădărnicească războiul, comunismul, închisoarea toate visurile tinereții. – Mami, poate lumea a învățat ceva din dezastrele secolului trecut. – Nu știu, se pare că oamenii nu învață din propria lor istorie. – Bine că mă previi, vom fi atenți. – Nu puteți influența ce se întâmplă în lume, puteți doar să fiți atenți cu voi înșivă: sunteți tineri și sănătoși și acum puteți să munciți în stilul ăsta infernal. Dar va trebui să vă echilibrați viața, pentru că sănătatea voastră e bunul vostru cel mai de preț. Și dragostea. – Da, mam, avem grijă, facem sport și mâncăm sănătos. – Bine faceți, dar nu e normal să lucrați câte 10-12 ore pe zi. – Dar mai avem și weekenduri libere și plecăm în excursii o dată la 2-3 luni. – Prea scurte, doar 2-3 zile. La un moment dat veți obosi și nu veți mai avea suflu sau ochi unul pentru celălalt. – Asta se întâmplă și la șomeri. – Corect, dar voi trebuie să vă găsiți resurse ca să vă cultivați iubirea și să vă satisfaceți reciproc gusturile zi de zi. – Dar asta și facem, mam. – Acum, dar poate peste un an-doi cariera îl va trage pe unul din voi în alt oraș și atunci celălalt va trebui să își amâne planurile profesionale… E chiar recomandabil să vă asigurați cu masterate, doctorate sau profesorate în US, deoarece aveți cele mai diverse șanse în America la tinerețe [pauză] ceea ce în Germania poate obțineți cândva, la bătrânețe… – Sunt conștient de asta, mam, mi-o spun și prietenii din Germania. – Sau poate veți face copii și unul va trebui să stea cu ei acasă. – Vom găsi o soluție care să ne mulțumească pe amândoi în aceeași măsură. – Aveți o șansă enormă, în acel loc care vă este străin, că sunteți împreună și că vă iubiți. Ar trebui să vă duceți la biserică și să îi mulțumiți lui Dumnezeu. – Am fost de Paști și am aprins o lumânare. – Ar trebui să vă duceți mai des, nu numai din Paște-n Paște. – Mam, te las, mă sună să o iau de la serviciu, te pup. – Vă sărut, duminică cu dragoste să aveți.

Peste două luni

– Nu vă pun pe liber acum din cauza epidemiei, că stați acasă și că se opresc motoarele economiei? – Deocamdată nu, firma mea e considerată business esențial pentru economie, deoarece trebuie să asigure lichiditatea piețelor. – Asta se poate schimba dacă survine o acalmie totală pe piețe. – Sigur. La ea s-a întâmplat ce spui: pe ea au trimis-o acasă, pentru că nu mai sunt clienți deloc. Provizoriu, au spus, până după Paște. – E mai bine pentru voi să nu aibă ea contact cu publicul din lumea largă, e mai ferită așa. Dar tu cum te ferești? – Mă duc cu taxiul. Umblu mereu cu masca aia puternică pe care mi-ați trimis-o voi. La birou avem loc mai mult. – Cum v-ați făcut loc? – Pe jumătate din colegi i-am trimis acasă. – Cum, i-ați concediați? – Nu. Lucrează de acasă. Noi ceilalți lucrăm distanțat și ne-am separat cu plăci de plexiglas.

– Ți-am trimis două filme documentare de aseară de pe ARTE. – Merci, dar nu am timp de weekend, trebuie să lucrez. – Nu e acalmie acum și pe piața voastră de resurse? – La situația de acum chiar că nu ne-am așteptat…  – Care din ele? Cu corona sau cu piețele? – Cu petrolul, să-i scadă prețul până la valori negative. – Nu puteți să pompați petrol în piscina blocului? Că tot nu aveți voie să o folosiți acum din cauza coronei. Și ați mai primi și bani pe deasupra. – Nu e deloc funny. [nostim] Nu mai e cerere la superproducția uriașă și producătorii nu mai au rezervoare. – Cum îți spuneam, va da petrolul pe dinafară din piscinele americane, nu numai din SUV-uri. [pauză] Și ce trebuie să lucrezi duminică? – Strategii ca să ne protejăm în situația actuală. – Ce puteți să mai inventați? Că vă scapă controlul, ca de atâtea alte ori până acum: 2001, 2008, Brexit, 2018, plus corona de acum. – Avem scenarii de risc de tipul acestora, mai puțin corona. Dar ce a fost în 2018? – Păi, în februarie 2018, n-au căzut într-o singură zi acțiunile la toate bursele din lume, mai mult ca niciodată? – A, da, îmi amintesc, dar noi lucrăm cu resurse. – Sunt interdependente, ca roțile dințate, într-un mecanism din ce în ce mai complicat și mai incontrolabil. – De-asta avem informaticieni de clasă, care ameliorează continuu sistemele. – Din cauza lor a fost crash-ul din 2018, că au funcționat prea „bine” sistemele de altgoritmi și au preluat rapid unul de la altul spirala în jos. – Mam, dar noi echilibrăm piața, nu pe cea de acțiuni, ci de resurse naturale. – Inteligența e cea mai de preț resursă naturală a omului, iar pe asta vor să o pervertească acum giganții tehnologici. – IA? Inteligența Artificială? E calul de bătaie al lui Elon [Elon Musk]. –  Chiar de asta se ocupă filmele pe care ți le-am trimis, poate te inspiră la strategie: cum se străduie deștepții lumii să creeze inteligență artificială mai deșteaptă chiar decât ei înșiși. Adică pe robotul-dumnezeu, care învață rapid totul, mai ales cum să se autoperfecționeze, până o să dea oamenii la o parte. – Mam, ultima parte din ce-mi spui tu este Sci-Fi, nu te neliniști. – Încă e science fiction, dar vine. Pentru mine nu am de ce să mă neliniștesc, că mi-am trăit traiul, pentru voi mă neliniștesc. – Mam, avem grijă, promit. – Când ieșiți de acolo și vă apucați de ceva… uman? – Vrei să ne întoarcem cu 100 de ani înapoi? Trebuie să fim în mijlocul problemei ca să ne dăm seama cum putem să ne salvăm, dacă va fi cazul… ”Mam, take care of yourself” [ai grijă de tine].

Germania

Arhiva rubricii Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe de Florika Waltère

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.