„Spune-mi ce mănânci, ca să-ți spun cine ești” este un nesecat izvor de inspirație , pentru că așa, sau și așa aflăm ce a păstrat istoria lumii despre „pâinea noastră cea de toate zilele”, despre asemănările și deosebirile dintre oameni, căci și hrana ne deosebește de cele mai multe ori.
Noi, europenii, în principiu, nu mâncăm aceleași feluri de mâncare ca asiaticii, de exemplu, și de aceea e important să remarcăm evoluția felurilor de mâncare, să descoperim secretele bucătăriilor lumii. Prin urmare, vom continua periplul nostru prin veacuri, observând că spiritul Renaşterii italiene ajunge triumfător şi în societatea franceză, chiar şi în domeniul gastronomiei. Ecaterina şi Maria de Medici aduc la Curte bucătari italieni, iar francezii învaţă repede secretele bucătăriei de peste Alpi. Pe parcursul domniei regelui Ludovic al XIV-lea, Franţa deţine hegemonia în domeniul artei culinare. Fiindcă pentru toate există o explicaţie, şi aici am putea spune că rafinamentul culinar a atins cote nebănuite, pentru că însuşi Regele-Soare era un gurmand de marcă, mare amator de produse exotice, aduse din colonii.
Gastronomul Pierre François de la Varenne, autorul volumelor Bucătarul francez, Patiserul francez, Cofetarul francez, lansează supa de conopidă, sparanghelul şi tocana de castraveţi cu anghinare. Cam în aceeaşi perioadă, Doamna de Sevigné, notează obiceiul aristocraţiei franceze de a consuma mazăre ca desert. Moda fusese lansată, se pare, în Italia. Ludovic al XIV-lea a adus cătina albă de la porţile Orientului, pe care o numea „para cea bună”. Bătrâneţii sale îi datorăm lichiorurile. Monarhul suferea uneori de o sfârşeală şi de un soi de silă de viaţă, stări frecvente pe la vârsta a treia, iar medicii au amestecat rachiul cu zahărul, făcând nişte leacuri pe care le-au numit poţiuni cordiale. Aici e obârşia artei lichiorurilor…
Se spune, și noi credem și această variantă, că lichiorul Chambord a fost pe gustul celor mai rafinați consumatori. Încă din secolul al XVII-lea, de pe vremea regelui Ludovic al XIV-lea – care, se spune, ar fi descoperit savuroasa licoare (devenită din acel moment băutura sa preferată), în timpul unei vizite făcute la Palatul Chambord. Produs din mure, zmeură neagră și cognac XO, Chambord este 100% natural și se fabrică în Franța, pe domeniile Sistiere din Valea Loarei. Pentru bucuria lecturii, vă propun patru aforisme despre băutură, nu ca un îndemn, ci pentru nota de umor conținută în ele. Cu bine și cu bucurie!
,,Nu toți care beau sunt poeți. Unii dintre noi bem, pentru că nu suntem.” – Dudley Moore, actor, compozitor, muzician englez
,,Beau pentru că am ocazia, dar uneori beau pentru că nu am nici o ocazie.” – Miguel de Cervantes, romancier, poet, dramaturg spaniol
„Alcoolul este anestezicul pe care ni-l administrăm pentru a suporta intervenția chirurgicală a vieții.” – George Bernard Shaw, scriitor irlandez
,,Munca este blestemul clasei băutoare.” – Oscar Wilde, scriitor irlandez
