”Timotei Cipariu, unul dintre întemeietorii filologiei și lingvisticii românești” de Pușa Roth

329
Pușa Roth Timotei Cipariu leviathan
Timotei Cipariu

fila de calendar rubrica leviathan.roLa 3 septembrie 1887 se stingea din viață la Blaj Timotei Cipariu (n. 21 februarie 1805, Pănade, Plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică), revoluționar pașoptist, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte al acestei instituții, președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român. Cipariu a fost vicepreşedinte (1861 – 1866) şi preşedinte (1877 – 1887) al Societăţii ”Asociaţiunea” (ASTRA) de la Sibiu. ”Asociaţiunea” s-a constituit la 4 noiembrie 1861 şi avea ca scop unitatea activă dintre luptătorii români de pe ambii versanţi ai Carpaţilor. A fost membru al Societății Germane de Orientalistică.

Personalitate marcantă a culturii românești, cunoscător a numeroase limbi (greacă, latină, ebraică, arabă, siriană, turcă, persană, spaniolă, italiană, germană, engleză, maghiară), a fost unul dintre pionierii ziaristicii româneşti din Transilvania prin periodicele înfiinţate şi conduse de el: ”Organul luminărei”, ”Învăţătorul poporului”, ”Archivu pentru filologie şi istorie”, aceasta fiind prima revistă românească de filologie. A publicat o lungă serie de studii asupra limbii române și a gramaticii, fiind considerat unul dintre întemeietorii filologiei și lingvisticii românești. Prin studiile sale a căutat să dovedească drepturile istorice ale poporului român și originea sa romană. Influențat de Școala Ardeleană, a fost unul dintre adepții latinismului și ai ortografiei etimologice, fapt pentru care a propus folosirea predilectă a cuvintelor de origine latină și evitarea cuvintelor de origine nelatină.

Timotei Cipariu a fost cel dintâi român care, împotriva orientării sale latiniste, a subliniat valoarea poeziei populare şi pe cea a textelor româneşti vechi. A iniţiat studiile de istoria limbii şi a stăruit asupra legăturii care există între istoria unui popor şi limba lui naţională. A militat pentru un teatru românesc, în Transilvania, a fost preocupat de educarea maselor prin cultură şi a creat, în acest sens, ziarul ”Organul luminărei”, prima revistă scrisă integral cu litere latine. Timotei Cipariu a scris și versuri, exemplu fiind Sonetul XXI. Este cel dintâi român care a scris un tratat de poetică şi a contribuit, alături de alţi contemporani, la definitivarea terminologiei filosofice în limba noastră. A avut o contribuție importantă mai ales în domeniul cercetării filologice. Sistemul său ortografic s-a bucurat, multă vreme, de atenţie deosebită, mai ales în Transilvania, iar iniţierea studiului istoric al limbii naţionale constituie un mare pas înainte în  această disciplină.

Timotei Cipariu a scris lucrarea ”Gramatica limbei române”, în două volume plus un supliment, însumând, în total, 800 de pagini, premiată de Academia Română şi utilizată de mulţi autori de mai târziu. Exceptând etimologismul autorului, cartea conţine numeroase exemple luate din limba vorbită şi din textele vechi, e plină de sugestii care pot fi preluate de specialiştii de azi.

Timotei Cipariu, ”Sonetul XXI”

Viața-mi astăzi, iată jumătate
Și-atâtea zile, cându-mi vin aminte
Din pace-avută văz că-i fură date.
De cum trăisă dulcele-mi părinte.

Ci-n sânu-mi nu știu ce prea iute bate,
Și simț că arde d-un foc prea ferbinte.
Ah, cine știe, au nu de-aci-nainte
Prin trup și oase-mi focul va străbate.

Pricep și zic: arzi foc într-al meu sânge,
Curând străbate-l, oh, tu să nu-nceți
Până-n cenușă ce mă vei preface.

Că lacrămi moi nu te vor stânge.
Tu arzi ascuns subt șepte tari peceți
Și-atunci… atunci avea-voi și eu pace.

Vezi Arhiva rubricii Filă de calendar 

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.