Se știe că imediat după Al Doilea Război Mondial, când regimul comunist s-a instalat la noi, multe personalități au emigrat din România. Între numele sonore care au format nucelul cultural al exilului românesc se află și Titus Bărbulescu.
Născut în 1918 în familia preotului bucureștean Eugen Bărbulescu, a absolvit Facultatea de Filosofie și Drept a Universității din București. A luptat în cel de-al Doilea Război Mondial pe frontul de Est, apoi pe cel de Vest, fiind luat luat prizonier de germani. La sfârșitul războiului, a ales să rămână definitiv în Franța. A devenit profesor la Sorbona unde le-a predat franceza românilor și româna francezilor în cadrul Cadrul Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale al prestigioasei universități.
Titus Bărbulescu le-a devenit cunoscut românilor prin studiile publicate în presa exilului românesc: ”Luceafărul”, ”Caiete de dor”, ”Cuvântul Românesc”, ”Anotimpuri”, ”Revista Scriitorilor Români”. Opera sa literară cuprinde volumele: ”Bune şi nebune… Amintiri”, „Ionică. Poveste de război”, ”Lucian Blaga. Teme şi tipare fundamentale”, ”Arta poetică eminesciană”.
Într-un interviu acordat scriitorului Cornel Nistea declara: ”Era o imensă plăcere să le vorbesc studenților mei despre spiritualitatea românească, la început orală, mai apoi scrisă, cu toate influențele ce au creat un Nastratin Hogea, un Păcală sau un Ivan Turbincă. Să le vorbesc de Eminescu, genialul nostru poet, de Caragiale, Rebreanu, Goga, Arghezi sau Ion Barbu ori cei care au urmat”.
Despre scrierile sale s-a spus pe drept cuvânt că sunt adevărate mărturisiri ale unor timpuri ţinute în umbră de ideologia marxistă. În vremuri în care la noi în țară publicul nu avea voie să știe foarte multe lucruri, profesorul Bărbulescu ținea la Paris conferinţe despre personalităţi românești uriașe, precum Simion Mehedinți, Horia Stamatu, Mircea Eliade, Petre Țuțea, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Marin Preda, A. Macedonski, Ion Barbu, Ștefan Baciu.
Scriitorul Titus Bărbulescu a fost crescut şi educat în credinţa de Dumnezeu, iar acest lucru străbate și din scrierile sale, dar și din atitudinea sa, elocventă fiind cartea sa ”Ființa neamului românesc”. Într-o vreme când apartenența la un neam anume și la credința creștin-ortodoxă nu mai sunt de bon ton în ordinea mondială, Titus Bărbulescu scrie: ”Nemântuită este tema ființei neamului românesc sortit să dăinuiască și să crească sub vreme sau peste vremea lui istorică de aproape două mii de ani!”.
Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică
