”Tonitza pe frontul Primului Război Mondial” de Daniela Șontică

2059
Nicolae Tonitza, ”Înmormântarea unui român în Bulgaria”, ulei pe carton, Muzeul Național de Artă al României (2)
Nicolae Tonitza, ”Înmormântarea unui român în Bulgaria”, ulei pe carton, Muzeul Național de Artă al României

logo rubrica memor daniela sontica leviathan.roParticiparea soldaților români în Primul Război Mondial i-a inspirat pe mulți artiști români. Între aceștia, Nicolae Tonitza a arătat cea mai mare solidaritate umană și empatie tradusă în artă.

În anul 1917, 30 de pictori și sculptori au fost trimiși pe front de Marele Cartier General al Armatei pentru a realiza lucrări inspirate din luptele purtate de armata română. Unul din cei mai sensibili artiști care au evocat ororile și crimele războiului a fost Nicolae Tonitza.

Nicolae Tonitza, ”Autoportret”, cca 1923
Nicolae Tonitza, ”Autoportret”, cca 1923

Între 20 și 25 august 1916 a participat împreună cu camarazii săi la bătălia de la Turtucaia, care a dus la pieirea regimentului. Împreună cu Tonitza au mai căzut prizonieri pictorii C. Ioniță, C. Vlădescu, Sever Burada și sculptorul Horia Boambă.

Nicolae Tonitza, ”Drumul spre Turtucaia”, 1916, Muzeul Național de Artă al României
Nicolae Tonitza, ”Drumul spre Turtucaia”, 1916, Muzeul Național de Artă al României

În captivitate, neavând materialele necesare, artistul folosea bețișoare și cerneală din bronz preparată de el. A pictat peisajele din jur, tovarășii de suferință, scene din lagărul cu sârme pe care erau întinși bocancii rupți și murdari ai prizonierilor. Aceste desene în cerneală și creioane colorate apar în jurnalul din lagăr ținut de Tonitza cu regularitate. Ulterior, desenele au fost prezentate într-o expoziție în anul 1957 și la retrospectiva Tonitza din 1964.

După un an petrecut în lagăr, prizonierilor li s-a permis să-și reia activitățile profesionale, iar lucrările realizate erau donate Crucii Roșii. Artiștilor ținuți prizonieri în lagăr li s-a oferit șansa de a lucra într-un studio provizoriu, într-o clădire abandonată, punându-li-se la dispoziție unelte, vopsele și șabloane.

Ofițerul bulgar care îi supraveghea era student la Academia de Arte Frumoase din Sofia, astfel încât le permitea artiștilor să iasă din lagăr și să lucreze în natură. Din păcate, comandantul lagărului, un anume Simonoff, i-a pedepsit prin confiscarea schițelor. Lui Tonitza i s-au luat atunci aproape 1000 de desene.

Nicolae Tonitza, ”Mama soldatului”, ulei pe carton, 1919, Muzeul Județean de Artă, Prahova
Nicolae Tonitza, ”Mama soldatului”, ulei pe carton, 1919, Muzeul Județean de Artă Prahova

Artistul român a salvat însă multe dintre schițele lucrate în lagăr, devenind sursa de inspirație pentru viitoarele sale lucrări care au avut ca temă nenorocirile din timpul Primului Război Mondial.

În perioada 8 septembrie 1917–27 februarie 1918, Tonitza a publicat o revistă umoristică în cinci numere, care a ajutat la ridicarea moralului prizonierilor. Într-un desen vedem soldați extenuați, căzuți la pământ, chinuiți de sete. În altul răniții și prizonierii sunt urcați într-o căruță. Alții rătăcesc extenuați și dezorientați, sprijinindu-se unul pe celălalt, la fel ca cei doi răniți dintr-o altă imagine. Pe fețele lor se citește durerea așa cum o dezvăluie bandajele. Lucrările din lagărul de la Kîrdjali vor compune seria numită ”Portrete din prizonierat”. Printre ele se află tablourile ”Prizonierii” și ”Doi soldați”, gravurile ”Convoiul de prizonieri”, ”Peisaje din lagăr”, ”Îngroparea unui soldat român”, ”Cei fără înviere”.

Nicolae Tonitza, ”Coadă la pâine”
Nicolae Tonitza, ”Coadă la pâine”

Compozițiile plastice arată fețele chinuite de suferință ale oamenilor copleșiți de situația defavorabilă în care se aflau. Lucrările ”Femei la cimitir”, ”Coadă la pâine”, ”Soldatul” și altele ce-i aparțin lui Nicolae Tonitza evocă și ele aspectele tragice ale războiului. Din punct de vedere plastic, operele din această perioadă sunt sub influența expresionismului, influență care va fi vizibilă și în lucrările ulterioare.

În aprilie 1918, după aproape doi ani de prizonierat, pictorul Nicolae Tonitza a fost eliberat.

Profund marcat de război, Nicolae Tonitza a abordat tema aceasta în picturile sale până în 1925, iar despre război a continuat să scrie până în anul 1931. Pentru Tonitza, experiența frontului a fost o ”școală a rezistenței”, cum a numit-o el însuși, și un motiv în plus ca pictura lui să capete un profund filon uman și spiritual.

Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.