Un cizmar ajuns primar al Londrei

1650
thomas dekker praznicul ciubotarului
thomas-dekker
Thomas Dekker

Dacă vreți să aflați cum a ajuns cizmarul Simon Eyre primar al Londrei și prețioase detalii de viață socială din Anglia secolului al XV-lea, ascultați piesa contemporanului lui Shakespeare, Thomas Dekker, Praznicul ciubotarului, sâmbătă, 11 martie 2017, la ora 14.00, la Radio România Cultural.  Traducere de Leon Leviţchi. Adaptare radiofonică de Puşa Roth. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Alexandru Arşinel, Alexandru Repan, Cristian Iacob, Mihai Dinvale, Constantin Dinulescu, Ilinca Goia, Ion Haiduc, Mihai Bisericanu, Delia Nartea, Liviu Lucaci, Virginia Mirea, Ruxandra Sireteanu, Dumitru Rucăreanu, Claudiu Bleonţ, Mircea Constantinescu, Gh. Buznea. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de studio: Janina Dicu. Muzică originală de George Marcu. Au acompaniat: Mihai Bisericanu (chitară) şi Ioan Caţianis (flaut). Redactor: Costin Tuchilă. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Producător: Vasile Manta. Înregistrare din anul 2003.

Despre biografia lui Thomas Dekker (c.1572–1632) se ştie foarte puţin. În Poetaşul, Ben Jonson îl prezintă ca pe un individ care peticeşte piese londoneze, incult şi îngâmfat. Un boem zdrenţăros, copil al Londrei, plagiator şi tâlhar. E greu de ştiut care este adevărul; cert e că Dekker provenea din straturile de jos ale societăţii, că a fost autodidact, începând să scrie teatru în 1597, că a stat de mai multe ori la puşcărie. Are, scrie Charles Lamb, „destulă poezie pentru orice subiect”. Se cunosc treizeci de colaborări cu alţi dramaturgi, inclusiv cu Ben Jonson până la celebrul „Război al teatrelor”, opt piese originale, câteva romane (Anul minunilor, Paznicul londonez, Abecedarul netotului). Pe lângă Praznicul ciubotarului, se citează de obicei Bătrânul Fortunatus (1600), Târfa cinstită (1604), Târfa din Babilon (1607), Dacă nu e bine, şi-a vârât dracul coada (1612). Titlurile, expresive, spun câte ceva despre conţinutul acestor piese în care satira convieţuieşte cu spiritul unui romantism popular, autorul privind cu simpatie evidentă lumea meseriaşilor, corporaţiile meşteşugăreşti, puternice, stabile, foarte mândre de originea şi rostul lor.

Praznicul ciubotarului, „o amuzantă comedie despre nobila breaslă” (The Shoemaker’s Holiday, or the Gentle Craft), a fost scrisă de Thomas Dekker în 1599 şi publicată în anul următor. Plină de vervă, cu un limbaj colorat şi câteva personaje care se reţin, piesa este o dramatizare liberă a romanului Nobilul meşteşug de Thomas Deloney, scriitor la modă, autor de best-seller-uri. În acţiunea plasată pe la 1415, când Henric al V-lea reîncepe războiul cu Franţa, se află o atitudine de frondă burgheză prin proclamarea egalităţii în rang a gentlemanului şi a meşteşugarului onorabil, conducător de breaslă. Cizmarul Simon Eyre ajunge lord primar al Londrei; fiica fostului primar, şi el de origine umilă (era băcan), se căsătoreşte cu nepotul contelui de Lincoln. Dar nu „instrucţia morală” este urmărită de Thomas Dekker, ci, folosind parţial structura farsei clasice, cu recuzita histrionică de rigoare, ideea că viaţa merită să fie trăită, dacă se poate, cu bună dispoziţie. Tipurile sunt savuroase, individualizate prin limbaj, Simon Eyre rămânând un personaj memorabil.

Adaptat cu îndemânare de Puşa Roth, Praznicul ciubotarului, difuzat în premieră pe ţară în 23 octombrie 2003, este un spectacol construit cu măiestrie stilistică de regizorul Cristian Munteanu. Piesa tradusă de Leon Leviţchi în 1964 îşi păstrează în versiunea radiofonică toate calităţile, de la atmosferă la conducerea acţiunii, localizare, caracterele personajelor. În perfect spirit elisabetan, montarea pune în valoare echilibrul dintre pasajele în proză şi cele în teatru-elisabetan-thomas-dekker-praznicul-ciubotaruluiversuri, unele rimate („Rimele, spune ironic Rose, sunt un păcat”).

Alegerea distribuţiei s-a dovedit şi de această dată inspirată: Alexandru Arşinel, excepţional în portretizarea lui Simon Eyre, Cristian Iacob, un convingător şi simpatic Lacy, nepotul contelui, care o vreme se dă drept Hans olandezul, Constantin Dinulescu (Sir Roger Oateley), Mihai Dinvale (contele de Lincoln), două portrete admirabile de nobili englezi, Alexandru Repan, seniorial în rolul regelui, Mihai Bisericanu şi Ion Haiduc, calfele lui Eyre, atât de bine individualizate, personajele feminine, la rândul lor expresive tipologic, de la ingenua Jane (Delia Nartea) la gingăşia romantică a lui Rose (Ilinca Goia) sau la cicălitoarea soţie a lui Simon, Margery (Ruxandra Sireteanu) şi la servitoarea Sybil, din care Virginia Mirea face un remarcabil rol de compoziţie.

Pentru a reliefa o dată în plus spiritul epocii, cântecele lui George Marcu, refrene care se reţin, interpretate de Alexandru Arşinel, Cristian Iacob (în rolul lui Rowland Lacy), Mihai Bisericanu, punctează plastic atmosfera.

Costin Tuchilă

Fragment din spectacol

Arhiva Nuntiatum

Arhiva Theatrum

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.