De curând, am asistat la Teatrul „Nottara”, Sala „George Constantin” la premiera spectacolului Dincolo de tandrețe (Beyond Caring) pus în scenă de Sânziana Stoican, fiind prima piesă din Trilogia Inegalităţilor (Beyond Caring, LOVE și Faith, Hope and Charity), semnată de Alexander Zeldin, dramaturg și regizor de teatru britanic. După această piesă scrisă în 2014, primită extrem de bine de critică, în 2015, Zeldin a primit Premiul Quercus Trust și a fost numit director asociat la Birmingham Repertory Theatre.
Scrierile acestui autor sunt profund implicate în zona socială, iar primele lui piese, adunate împreună în ceea ce, în 2021, la Vienna Festwochen, a fost prezentată drept Trilogia Inegalităților, s-au jucat pe scene importante ale lumii. Iată ce spunea Zeldin despre Trilogia sa: „Nu am văzut niciodată Trilogia Inegalităților ca fiind teatru politic. Le-am văzut ca pe niște piese de teatru care vorbesc despre eroii și eroinele timpului nostru, care trăiesc în condițiile în care trăim cu toții, iar ceea ce trăiesc ei este un mod de a ilumina cumva țesătura aceasta colectivă care ne leagă împreună ca public și ca societate. Și am mai simțit că aceste piese aparțin timpului lor, că sunt necesare acestui moment.”
Descifrând cu rafinament mesajul piesei și, implicit, al autorului, regizoarea Sânziana Stoican a făcut o distribuție despre care se poate spune că a ales omul potrivit la locul potrivit, actori care s-au integrat perfect în rol: Diana Roman, Cristina Juncu, Laura Vasiliu, Dan Bordeianu și Tudor Cucu-Dumitrescu. Scenografia este semnată de Valentin Vârlan. Teatrul este, de ce nu, respirație, gură de oxigen, clipe de viață trăite într-un moment magic pe scena de scândură, iar Sânziana Stoican a reușit să creeze un spectacol-emoție, un spectacol în care râsul e învăluit de tristețe, iar lacrima e strigătul mut al disperării. Regizoarea a creat un spectacol în care publicul participă afectiv la drama oamenilor pierduți în noaptea vieții (nu poți să fii un simplu spectator, pentru că viața cu dramele ei nu este ficțiune!), spectacol parcă rupt din realitatea cotidiană. Cinci oameni, cinci lucrători cu ora care petrec împreună câteva ore în schimbul de noapte dintr-o fabrică de prelucrat carnea și care se luptă să supraviețuiască, fiind toți în situații-limită, undeva la marginea lumii. Nu vorbesc mult, nu se destăinuiesc, dar din această adunare de suflete chinuite, speriate de gândul unui mâine fără orizont, răzbate o undă de candoare, de ce nu, de tandrețe, un fior de frumusețe sufletească, deși gândurile lor sunt doar pe jumătate rostite. Din frânturi descoperim lumea lor, dramele fiecăruia în parte, de fapt drama unei societăți în care omul este doar un număr oarecare.
Deslușind cu finețe nuanțele acestui spectacol, tânăra și talentata regizoare afirma: „Dincolo de tandrețe multe sentimente și dorințe rămân nerostite, iar sufletele unor oameni singuri se întâlnesc în orele târzii ale nopții. Spectacolul ne invită să-i cunoaştem pe aceşti oameni, să le acordăm atenţie, să contemplăm lupta lor pentru supravieţuire într-o societate contemporană care pe zi ce trece devine tot mai indiferentă. Cu toate acestea, uneori, singurătatea se spulberă pentru câteva clipe şi ne regăsim împreună, oameni – liberi de constrângerile date de poziţia socială, de nevoile materiale, de lipsa de perspectivă sau de umbrele trecutului. Spectacolul ne invită să privim acolo unde, poate, în graba zilelor noastre, nu mai considerăm că este necesar să privim – înăuntrul nostru.”
Arhiva rubricii Cronica de teatru
