La sfârșit de labirint…
Un personaj… Viața e un labirint de îngeri, demoni şi minuni, care nu arată altceva decât sălaşul dorinţelor noastre. Nimic nu este mai tragic decât să întâlneşti un individ ajuns la capătul puterilor, pierdut în labirintul vieţii.
Și spunea el… În adolescenţă, ghemuit în pat, mi se-ntâmpla să citesc uneori de dimineaţă până seara, uitând să mănânc şi aproape şi să respir, pentru că paginile – pe care de fapt nici nu le mai vedeam – descriau oameni adevăraţi, nori adevăraţi, oraşe. Nu vreau să par ipocrit. Sunt un bărbat ca oricare altul. Nivelul de hormoni androgeni din sângele meu este de zece ori mai ridicat decât în sângele unei femei. Creierul meu este scăldat în hormoni sexuali. Simt de multe ori din plin neliniştea…
Tocmai așa, să vinzi piei de cloşcă la gura labirintului întocmai lui Borges numit în derâdere inspector al pieţii de păsări din Buenos Aires şi să te iei în serios de parcă-ai fi dereticat coteţe cu vulturi, de parcă-ai fi făcut ordine în lume… Un labirint este, uneori, apărarea magică a unei bogăţii, a unui înţeles. Pătrunderea în el poate fi un ritual iniţiatic. Acest simbolism este modelul oricărei existenţe care trecând prin numeroase încercări, înaintează spre propriul drum…
Iar Ariadna este mama neiniţiaţilor, geniile îşi construiesc labirinturi proprietate personală.
Ne purtăm, cum spuneam, asemenea melcilor, labirintul în spate. Mai rămâne o întrebare: care Tezeu, de la intrarea sau de la ieşirea din labirint?
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
