O introducere…
Este viața noastră, în întregul ei, un lung drum prin labirint? Sunt încercările ei sub semnul dorinței de a găsi o ieșire, mai grea sau mai ușoară? Sunt căile întortocheate ale vieții noastre „traseele” complicate ale labirintului fiecăruia?
Gândurile pe care vi le propun în următoarele câteva săptămâni au fost „iscate”, cumva, de o carte excepțională a lui Andrei Pleșu (la care m-am mai referit), un volum apărut de curând la Humanitas, deși el a fost scris atunci când autorul abia dacă depășise granița adolescenței, într-o lume distopică, dar generoasă pentru gânditorul atât de tânăr. Este vorba despre Călătorie în lumea formelor, al treilea volum prin care Editura Humanitas ne restituie paginile de critică de artă pe care Andrei Pleșu le-a scris în anii ’70–’80. A fost, astfel, Ochiul și lucrurile, a cărei primă ediție datează din 1986. S-a adăugat Capodopere în dialog, încântătoare texte destinate radioului și televiziunii. În fine, Călătorie în lumea formelor, care este cartea de debut a lui Andrei Pleșu, publicată în 1974.
Absolut memorabile sunt paginile despre manierism (pornind de la cartea lui Hocke) și despre tema labirintului. Căderea în labirint, adică în manierism, scrie Pleșu, e anunțată prin senzația de sațietate față de arta clasică. Labirintul poate fi considerat drept o experiență a eșecului, „cu un uriaș potențial regenerativ” („labirintul învins, obstacolul destrămat, problema descifrată știu întotdeauna să ne răsplătească eforturile”). Încercarea labirintului poate fi sursa durerii și a râsului nostru, căci „există un hotar al suferinței, o limită a ei, dincolo de care suspinul devine hohot de râs”.
Așa cum se știe, în mitologia greacă, labirintul (greacă: labyrinthos λαβύρινθος, cu sensul de locul toporului dublu, de exemplu complexul de clădiri de la Cnossos) a fost o structură elaborată, proiectată și construită la Cnossos, de către legendarul arhitect Dedal pentru regele Minos din Creta. Rolul labirintului era de a-l ține închis pe Minotaur, o creatură mitologică, jumătate om jumătate taur, și care, în cele din urmă, a fost ucis de către eroul atenian Tezeu. Dedal a construit labirintul cu viclenie, pentru ca el însuși să poată scăpa de acolo, după ce l-a construit. Tezeu a fost ajutat de Ariadna, i-a oferit un fir de ață care să-i arate astfel calea spre întoarcere.
Dincolo de toate, ce altceva este viața fiecăruia dintre noi? De câte ori găsim ieșirea din labirintul care ne cuprinde pe fiecare?
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
