„Zile răsucite” de Ionuț Cristache

130
Socrate

in marginea filosofiei rubrica leviathan.roAm mai scris, aici, despre înstrăinare, alienare și despre timpurile noastre cu miros de putregai. Un proverb arab spune că în țară străină până și iepurele își înhață copilul. Să credem în sfatul următor? Stai mai departe de oameni și vei deveni miere, apropie-te și vei deveni ceapă…

Întotdeauna pâinea pribeagului a fost amară, iar apa săracă, mai ales că vânătorul de cerbi nu vede niciodată munții. Și vânătoarea de voturi chiar va începe în curând, cu cerbii noștri fără coarne, cu căprioarele abia ieșite din iarna învrăjbirilor aliate. Știți cum se zice, nici bufnița nu își lasă ruinele pentru o grădină de trandafiri.

Seneca întreba: la ce folosește liniștea unei regiuni întregi, dacă pasiunile sunt zgomotoase? De ce închideți ochii pe jumătate, în joacă și nu ne priviți în liniștea vieții noastre? Să aibă dreptate filosoful meu? Încetați, zice, zadarnică vă este osteneala. Acum suntem alții…

Mai am un gând pentru dumnealor… Blaga scria că omida nu moare niciodată așa de ușor ca atunci când, în crisalidă, este pe cale de a face aripi. Și vă mai spun că este o mare nebunie să pierzi înăuntru pentru a câștiga în afară, adică să renunți complet sau în mare parte la demnitate…

Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.