Locuiesc în Drumul Taberei foarte aproape de Auchan, magazin în care lumea se bulucește, vrând parcă să cumpere raftul cu totul. Dar asta e o poveste știută, că oamenii cumpără excesiv pentru masa sărbătorilor de Crăciun. Dacă așa e obiceiul, nu ai cum să te oprești, să nu te bucuri cumpărând câte ceva.
Dar nu despre cumpărături vreau să vorbesc, ci despre o întâmplare care m-a emoționat. În fața acestui mare magazin au apărut, de câteva zile bune, două femei care așteptau gesturi de generozitate din partea celorlalți. Prima, o femeie trecută de 80 de ani, așa părea, cu un parkinson accentuat (sper să nu greșesc!), oferea niște crenguțe și niște biete flori aproape ofilite în schimbul a câțiva bani. Cealaltă, mult mai în fire, îmbrăcată în negru, doar aștepta. Amândouă pe genunchi. Sigur, un om în genunchi pe timpul ăsta te impresionează, oricine ai fi. Mi-am propus ca atunci când ies din magazin să mă opresc la cele două femei, gândindu-mă că puținul de la mine se adaugă la puținul oferit de alții și va fi ceva pe masa de Crăciun. Am ieșit și m-am așezat pe banca din fața magazinului să pot umbla în geantă. Ridicând privirea, am văzut un domn în vârstă, tremurând tot, oprindu-se și oferind femeii care vindea crenguțe, o bancnotă de cinci lei. Nu am mai fost în stare să mă mișc văzând această scenă aproape tragică: o femeie tremurând, așezată în genunchi, încercând să câștige un ban din vânzarea câtorva flori ofilite și a câtorva crenguțe de brad, și un bărbat înalt, trăgând de un căruț, tremurând vizibil și el oferindu-i câțiva bănuți. Gest firesc să te gândești la semenul tău, căci ce altceva putea să fie din partea unui om a cărui mână întinsă cu generozitate tremura. Lumea trecea grăbită. M-am uitat la cealaltă femeie așezată un pic mai departe de prima. Vorbea la mobil. Mi-am continuat drumul.
22 decembrie 2023
