În contextul debutului lunii Ramadan (în arabă رمضان, Ramaḍān, în persană Ramazan, în turcă Ramazan), perioadă cu o profundă semnificație religioasă pentru civilizația musulmană, se impune o reflecție asupra rolului și sensului acestei luni în cadrul islamului. O astfel de abordare presupune atât examinarea particularităților calendarului islamic, cât și analiza dimensiunilor spirituale și simbolice ale postului.
Ramadan este denumirea celei de-a noua luni din calendarul islamic. Spre deosebire de calendarul gregorian utilizat în viața cotidiană, care este un calendar solar, calendarul islamic este unul lunar. Aceasta înseamnă că lunile islamice nu se sincronizează cu anotimpurile, deoarece zilele nu sunt calculate în funcție de rotația soarelui, ci de fazele lunii. În raport cu anotimpurile, lunile calendarului gregorian sunt fixe: ianuarie corespunde întotdeauna iernii, iar iulie verii. În schimb, această regulă nu este valabilă pentru lunile islamice. Anul gregorian are 365 de zile (366 în anii bisecți), în timp ce anul islamic are doar 354 de zile, fiind mai scurt cu aproximativ unsprezece-douăsprezece zile. Din acest motiv, fiecare lună și fiecare dată din calendarul islamic, inclusiv Ramadanul, survine anual cu unsprezece-douăsprezece zile mai devreme în calendarul gregorian față de anul precedent.
O situație asemănătoare se întâlnește și în creștinism în cazul Paștelui, sărbătoare calculată tot în funcție de ciclul lunar și nu de cel solar, motiv pentru care nu are o dată fixă în calendarul gregorian. Totuși, Paștele este celebrat întotdeauna primăvara, deoarece determinarea sa depinde și de echinocțiul de primăvară. De această sărbătoare sunt legate și alte praznice fără dată fixă, precum Floriile, prăznuite în duminica dinaintea Paștelui, sau Înălțarea Domnului, celebrată la patruzeci de zile după Paște, care fac parte din același ciclu liturgic organizat în jurul Învierii.
Revenind la luna Ramadan, aceasta ocupă un loc central în calendarul islamic, fiind luna postului obligatoriu pentru toți musulmanii. Această obligație este menționată explicit în Coran: „Luna Ramadan, în care a fost trimis Coranul, drept călăuză pentru oameni, dovezi limpezi pentru drumul cel drept și Îndreptar [Al-Furqan]. Și oricare dintre voi care este prezent în această lună să o țină drept post.” (Sura 2:185).
Conform versetului, Ramadan este luna în care Allah (Dumnezeu) i-a revelat Coranul Profetului Muhammad prin intermediul Arhanghelului Gavriil. Este o lună sfântă și binecuvântată, iar un hadith sau o relatare profetică din culegerea Sahih Al-Bukhari menționează că, la începutul Ramadanului, porțile Raiului se deschid, porțile Iadului se închid, iar diavolii sunt legați în lanțuri. Tot în tradiția islamică se mai consemnează faptul că profeții Moise, David și Iisus au primit Tora, Psaltirea și Evanghelia în aceeași lună Ramadan. Din acest motiv, Ramadanul este luna cărților sacre, dar mai presus de toate, este „luna Coranului”. Credincioșii musulmani sunt încurajați să acorde o atenție deosebită lecturii și studiului cărții sfinte în această lună. Se recomandă ca fiecare musulman să parcurgă integral Coranul pe durata Ramadanului. În acest scop, savanții musulmani au împărțit textul sacru în treizeci de secțiuni, numite ajza (singular juz). Prin citirea unui juz pe zi, întregul Coran poate fi parcurs până la finalul Ramadanului. Cu toate acestea, pe lângă lectura recomandată a textului sacru, esența lunii rămâne postul propriu-zis, ca o obligație generală.
Postul (As-Siyam), care constituie unul dintre cei Cinci Stâlpi ai Islamului, diferă semnificativ de postul creștin și este reglementat de norme foarte precise. El se întinde pe întreaga durată a lunii Ramadan (aproximativ 29-30 de zile) și este obligatoriu pentru toți bărbații maturi și sănătoși, femeile fiind scutite în zilele în care postul coincide cu perioada menstruală. Postul zilnic începe cu aproximativ o oră și jumătate sau două ore înainte de răsăritul soarelui și se încheie la apus. În acest interval sunt interzise consumul de alimente și lichide, fumatul și relațiile sexuale. De la răsărit până la apus, musulmanii nu mănâncă, nu beau apă și nu fumează. Cât timp soarele este pe cer, nu se consumă niciun aliment și nu se introduce nicio substanță în corp. În acest sens, imamul Al-Qurtubi (d. 1277), unul dintre marii exegeți musulmani medievali, explică denumirea lunii Ramadan prin raportare la termenul „ramad”, cu sensul de „ardere”, întrucât stomacul credinciosului „arde” de foame și de sete pe durata postului. După apus, postul este întrerupt și se poate consuma orice aliment permis de religia islamică în cadrul mesei numite iftar. Pe parcursul nopții este permisă mâncarea și consumul de lichide. Înainte de răsărit, postul reîncepe, fiind recomandată o masă ușoară denumită suhur. Din momentul apariției primelor raze ale soarelui la orizont, corespunzător începerii primei rugăciuni zilnice (salat al-fajr/sabah namazı), orice aliment solid sau lichid, precum și fumatul și actul sexual, devin strict interzise și postul reîncepe. Acestea redevin permise după apusul complet al soarelui prin dispariția discului solar, la momentul celei de-a patra rugăciuni zilnice (salat al-maghrib/akşam namazı). În acest mod este practicat postul de către musulmani, cu mențiunea că, în anii în care luna Ramadan coincide cu sezonul verii, durata zilnică a postului este semnificativ mai mare decât în perioada iernii. Diferența de timp este valabilă și în funcție de zonele geografice mai apropiate sau mai îndepărtate de polii planetei.
Pe parcursul zilei, dacă o persoană mănâncă sau bea din greșeală, uitând că ține post, postul rămâne valabil, considerându-se că Dumnezeu i-a oferit hrană. Dacă, însă, consumul este intenționat, postul este anulat și trebuie recuperat ulterior, până la Ramadanul următor. Recuperarea zilelor de post reprezintă o particularitate a islamului. Astfel, dacă cineva întrerupe postul pentru un motiv legitim, precum boala, călătoria, constrângerea sau teama de moarte, este obligat să recupereze zilele pierdute după încheierea Ramadanului. Nicio zi de post nu este considerată pierdută. Fiecare musulman adult și sănătos trebuie să împlinească numărul complet de zile de post (29 sau 30, în funcție de an), chiar dacă unele au fost omise din motive întemeiate. Acest principiu este relevant mai ales pentru femeile aflate în perioada menstruației, care nu pot posti și nici nu pot efectua rugăciunile, dar care trebuie să recupereze zilele de post ulterior, fără a recupera rugăciunile. În aceeași situație se află și călătorii sau bolnavii ce vor recupera postul după finalul călătoriei sau după vindecare. Bolnavii cronici, care nu pot posti niciodată din cauza stării de sănătate, sunt obligați să ofere în compensație o porție de hrană pentru fiecare zi de post, numită fidya. Cantitatea exactă este stabilită în tratatele de drept islamic (fiqh). În cazul celor care întrețin relații sexuale în timpul zilei de post, sancțiunea nu constă doar în recuperarea zilelor, ci și în ispășirea păcatului printr-un gest numit kaffara, care presupune eliberarea unui sclav, postul timp de două luni consecutive sau hrănirea a șaizeci de persoane sărace. Învățații diferitelor școli juridice islamice au păreri diferite dacă kaffara se aplică sau nu și celor care au refuzat să țină postul, dar nu au întreținut relații sexuale pe perioada zilei, ci doar au mâncat și au băut fără un motiv valid. Există foarte multe detalii și prevederi în acest sens în tratatele și manualele de drept islamic.
Este interesant faptul că acest tip de post total, caracteristic Ramadanului, se regăsește și în Biblie: „Atunci tot poporul a început să plângă încă şi mai tare după el. Şi a venit tot poporul să aducă lui David pâine, când încă era ziuă; însă David s-a jurat, zicând: «Aşa şi aşa să facă Dumnezeu cu mine şi încă şi mai mult să facă, de voi gusta pâine sau altceva înainte de asfinţitul soarelui».” (II Regi 3:35).
Există, totuși, anumite diferențe în practicarea postului în funcție de denominațiunile islamice. De pildă, șiiții duodecimani, majoritari în Iran, spre deosebire de majoritatea musulmanilor care întrerup postul imediat după dispariția discului solar de pe orizont, așteaptă încă aproximativ 15-20 de minute, până la instalarea completă a întunericului și risipirea luminii roșiatice de la apus.
Pe lângă post, practicile religioase nocturne specifice Ramadanului sunt și ele semnificative. În fiecare noapte din Ramadan, moscheile sunt supraaglomerate, deoarece după ultima dintre cele cinci rugăciuni zilnice obligatorii (salat al-isha/yatsı namazı) se oficiază rugăciuni speciale numite tarawih sau teravih. Acestea atrag un număr foarte mare de credincioși ce participă în fiecare seară în speranța că păcatele lor vor fi iertate, iar zilele de post acceptate și răsplătite de Dumnezeu.
Cea mai importantă noapte a lunii este Laylat Al-Qadr sau Kadir Gecesi („Noaptea Destinului”), una dintre ultimele nopți ale Ramadanului (tradițional identificată cu noaptea de 27 Ramadan), în care a avut loc revelarea Coranului. În această noapte sacră, mulți musulmani renunță la somn și își petrec timpul în rugăciune și priveghere, căutând iertarea și mila divină. Despre această noapte Coranul afirmă că este „mai bună decât 1.000 de luni” (Sura 97:3), fiind momentul în care Dumnezeu a transmis ultimul Său mesaj omenirii.
Esența postului din Ramadan, așa cum arată toate relatările profetice și învățați precum Al-Ghazali (d. 1111), constă în disciplină și dezvoltare spirituală, în rugăciune și reflecție morală. Dacă individul nu renunță la vicii, la conflicte și la comportamentele negative, postul își pierde valoarea spirituală. Această idee este exprimată limpede într-un hadith sau o spusă a Profetului Muhammad: „Dacă cineva nu se abține de la minciuni, de la faptele urâte și de la a-i mai vorbi de rău pe alții, atunci Dumnezeu nu are nevoie ca el să se abțină de la mâncare și apă.” (Sahih Al-Bukhari). Într-un alt hadith, Profetul spune că există unii oameni care postesc și care nu obțin nimic de pe urma postului în afară de foame și sete. Sunt cei care nu renunță la păcate. Pentru a atinge forma desăvârșită a postului, autorii sufiți au identificat, în scrierile lor, două tipuri superioare de abstinență, complementare celei alimentare și sexuale prescrise de legea islamică. Primul este „postul trupului”, care presupune protejarea tuturor membrelor și simțurilor (limbă, ochi, urechi, mâini, picioare) de săvârșirea păcatelor. Al doilea este „postul minții”, ce constă în abținerea individului de la orice gând care nu este orientat către Dumnezeu. Deși aceste forme de post sunt rare, tradiția menționează existența unor musulmani care au reușit să atingă un asemenea nivel de disciplină spirituală, disciplină încurajată de exemplul și învățăturile Profetului islamului.
Prin urmare, Ramadanul se conturează ca o perioadă ascetică, de trăire spirituală, în care practica postului, rugăciunea și reflecția morală structurează (sau ar trebui să structureze) viața religioasă a tuturor musulmanilor. Această etapă a disciplinei și purificării interioare se încheie oficial odată cu sfârșitul lunii Ramadan, la data de 1 Shawwal din calendarul islamic, când este celebrată sărbătoarea Eid Al-Fitr sau Ramazan Bayram, moment festiv care marchează finalul postului.
Bibliografie și lecturi recomandate:
Abdalati, Hammudah, Islam in Focus, London, The Islamic Cultural Centre, 2016;
Al-Bukhari, Muhammad, Sahih Al-Bukhari, vol.3, translated by Muhammad Muhsin Khan, Ryadh, Darussalam, 1997;
Al-Ghazali, Abu Hamid, Ihya’Ulum Ad-Din, vol. I, translated by Maulana Fazlul Karim, London, Qadeem Press, 2023;
Al-Qurtubi, Abu Muhammad, Tafsir Al-Qurtubi, vol. II, translated by Aisha Bewley, Norwich, Diwan Press Ltd., 2019;
Anghelescu, Nadia, Introducere în Islam, ediția a doua revăzută și adăugită, Iași; București, Editura Polirom, 2014;
Kahveci, Dr. Niyazi, The Basics of Islam, Ankara, Turkish Religious Foundation’s Pubication Board, 2002;
Rusin, Cristi, Despre luna Ramadan, în „Glas râmnicean. Serie nouă”, nr.187-188/2025, pp. 4–5;
Urfet Șachir, Trei luni sfinte, 1 și 2, pe site-ul leviathan.ro, 6 și 14 iunie 2018, la rubrica „Traditiones”, https://leviathan.ro/trei-luni-sfinte-1-de-urfet-sachir/ și https://leviathan.ro/trei-luni-sfinte-2-de-urfet-sachir/. V. și capitolul I din vol. Urfet Şachir, Tradiţii, datini şi obiceiuri turceşti /Ürfet Şakir, Türk Geleneği, Göreneği ve Âdetler, ediție bilingvă română-turcă/İki Dilli Romence-Türkçe Baskı, în traducerea autoarei. Prefață/Önsöz de Osman Bozkurt, poet, membru al TYS (Sindicatul Scriitorilor Turci)/șair, TYS (Türkiye Yazarlar Sendikası) üyesi, București, Editura Leviathan/Bükreș, Leviathan Yayınevi, 2024 – click aici.
