Când visuri se sparg şi lacrimi apar, ai nevoie de cineva care să asculte ce vrea inima ta în acel moment. Ai nevoie de un prieten, de prietenul tău de suflet, acel prieten care îți vorbeşte blând, care te ascultă şi te face să zâmbeşti mereu.
Viaţa este fărâmă când nu ai prieteni în care să crezi cu adevărat. Prietenii adevăraţi dăruiesc cu seninătate şi îngăduinţă consolare, motivaţii, şanse, priviri care construiesc speranţe.
Povestea veche, prietenii uitaţi ne fac să retrăim sentimente răscolitoare sau chiar zâmbete infinite. Sufletele tresar, visurile reapar regăsind şansele, reuşitele sperate, adevărurile uitate şi apoi redescoperite.
Pentru mărinimia oferită cu prietenie avem recunoştinţă. Fiecare poveste dăruieşte din seninul vieţii ei şi altor suflete care caută bucuria în lucruri mărunte. Suflet lângă suflet înseamnă fericire şi împlinire pe deplin… înseamnă bucurie. Termenul de „prietenie” poate fi explicat prin comunicare constantă.
Uneori suntem prea grăbiţi pentru a avea timp şi pentru ceilalţi. Lumea nu este doar o clipă de linişte, ci un amalgam de întâmplări care ne solicită energia, uitând chiar şi de noi.
În lumea asta grăbită lucrurile materiale contează mult mai mult decât orice, cu toate că zâmbetele, susţinerea afectivă şi prietenii ar trebui să fie cei care să primeze. Onestitatea, prietenia, sinceritatea şi lucrurile simple aduc bucurie. Prietenia adevărată se dăruieşte simplu şi frumos prin gesturi ce ating sufletele.
Fericirea nu se naşte din tristeţe, singurătate ori din ură, ci din zâmbete, bucurii şi fapte bune. Fericirea nu va însemna niciodată minciună, laşitate, ci iubire de oameni şi de frumos, împlinire, mulţumire, fapte realizate din iubire şi înţelepciune pentru semenii noştri, pentru tot ce ne dăruiesc aceştia la rândul lor.
Iubirea de frumos înseamnă bucurie pentru că astfel uităm de singurătate. Învățăm să dăruim zâmbete şi astfel devenim mai buni pentru că oamenii au nevoie de asta mai mult ca oricând.
Arhiva rubricii Fluturi fără aripi de Ana Irina Bodron
