”Două teatre, doi autori, un festival în Serbia” de Călin Șabac

62
”Asediul Veneției”, Teatrul ”Tudor Vianu” din Giurgiu
”Asediul Veneției”, Teatrul ”Tudor Vianu” din Giurgiu

cronica de teatru logo leviathanSăptămâna trecută, la Vila Stanković din Čortanovci – Serbia a început festivalul de teatru ”Novi Tvrđava Teatar” (4 – 9 iulie 2019), la care Teatrul ”Tudor Vianu” din Giurgiu  a fost invitat.

Întâmplarea a făcut ca în primele zile ale festivalului să putem compara dramatizări după două piese de teatru scrise aproape în acelaşi timp, la sfârşitul celui de Al II-lea Război Mondial, de doi autori celebri ai secolului XX – Albert Camus şi Bertolt Brecht. ”État de siège (1948) şi Cercul de cretă caucazian” (1949) au amândouă ca motiv critica dură a uzurpatorilor de tot felul, a corupţiei, a inegalităţii sociale. În acelaşi timp, în ambele găsim tema libertăţii de gândire şi a iubirii ca soluţii de succes în lupta oamenilor pentru a răsturna un sistem nedrept bazat pe haos, manipulare şi frică.

Vida Ognjenovici, personalitate renumită a culturii sârbe, directorul artistic al festivalului scrie în Caietul Program: ”Asemenea  cuvintelor, teatrul ştie despre noi mai mult decât ştim noi înşine şi mai mult chiar decât am vrea să ne fie dezvăluit”.

Dramatizată sub titlul État de siège în 1948 de însuşi Camus, după celebrul său romanCiuma”, piesa a avut de suportat criticile specialiştilor la vremea aceea. 70 de ani mai târziu, caracterul extrem de puternic al personajelor şi actualitatea temelor sale au permis o nouă adaptare a textului, de data aceasta  de către Michele Modesto Casarin şi Andrea Penati, care au păstrat întreg mesajul lui Camus împotriva unui regim totalitar, trimițând spectatorul, cu mijloacele commediei dell’arte – exprimare, gest, mască – în zona grotescului folosit ca armă și a dragostei care susține sacrificiul în vederea salvării de rău.

Michele Casarin, cunoscut regizor şi actor veneţian, director artistic al companiei italiene Pantakin, a fost totodată regizorul spectacolului Asediul Veneţiei” – o tragi-commedia dell’arte pe care Teatrul ”Tudor Vianu” din Giurgiu l-a prezentat pe scena festivalului din Serbia, în seara zilei de 5 iulie 2019.

Jucat pentru prima oară sub cerul liber, într-o interesantă formulă de teatru în teatru, în decorul natural mirific al dealurilor Vojvodinei, Asediul” a avut un succes deosebit la un public evident avizat şi mare amator de teatru.

Personajul Ciuma, interpretat cu multă energie şi intenţionată ambiguitate de Vlad Bînzoiu, a fost caracterizat de o cronică locală drept întruchiparea răului absolut, ”un caracter brutal și totodată feminizat al unui conducător autoritar irevocabil”. Remarcabilele personaje Zanni şi Ţiganca au creat o canava de mare efect pentru întregul spectacol, în cel mai curat spirit al commediei dell’arte. Personajul Zanni, adus cu mult umor în scenă de Robert Poiană, este un clasic al genului – omul de la ţară venit la lucru în Veneţia, care le zice naiv şi fără prea multă gândire, fără altă grijă decât burta şi vinul, încât nici Moartea care bântuia oraşul nu a găsit vreun motiv să îl bage în seamă. El este cel ce ţine publicul cu zâmbetul pe buze.

Ţiganca, din contră, în interpretarea bine aşezată şi echilibrată a Anei Siva Daponte, este un personaj misterios, cu o filosofie de viaţă bazată pe experienţă şi intuiţii; nu îi e frică de nimeni şi nu o poţi păcăli. Personajul Capitano este în commedia dell’arte un soldăţoi laudăros, gălăgios și fălos, ameninţându-i deseori pe ceilalţi cu spada. În Asediul Veneţiei” Lavinia Cosma, într-o interpretare cu un mare consum de energie, perfect credibilă în rolul său în travesti, creează un nemernic, braţul înarmat al unei stăpâniri pe care o ascultă orbeşte, fie că e vorba de Dogele Veneţiei sau mai apoi de Ciumă.

Anca Pascu creează o graţioasă şi falsă tovarăşă de ticăloşii a Ciumei, o nostalgică dar neiertătoare Damă în negru.

Perechea Diego – Vlad Teodorov şi VictoriaGeorgiana Vraţiu este purtătoarea ideii de salvare prin dragoste şi sacrificiu de răul dictaturii şi arbitrariului; o pereche romantică, în contrast cu celelalte personaje mai degrabă groteşti, tenebroase. Cel căruia regizorul i-a dat în grijă să îi lege pe toţi aceşti comedianți în trupa ”Senza Dimora” (cei fără adăpost, n.n.) este Cosmin Creţu într-un triplu rol: Marc Antonio RomanesiȘeful comedianţilor, Dogele şi Barcagiul. El a impus ritmul alert şi nivelul de energie al spectacolului şi a adus pe scenă maturitatea artistică atât de necesară echilibrului dintre jocul „liber” şi cel imaginativ al commediei dell’arte.

Scenografia semnată de Olimpia Damian a creat un spaţiu autentic al epocii în care publicul recunoaşte personajele pe podurile şi podeţele veneţiene, în costume ce trimit la atmosfera secolului al XVII-lea, când oraşul din lagună era bolnav sub puterea cumplitei ciume.

O zi mai târziu, în seara zilei de 6 iulie, am văzut pe Scena Mare a Teatrului Naţional din Novi Sad o coproducţie a Teatrului Naţional din Sarajevo şi festivalului MESS: piesa lui Brecht, ”Cercul de cretă caucazian”. O trupă mare, cu multă experienţă, condusă de cunoscutul regizor Paolo Magelli, profesor asociat al Academiei de Teatru al Universităţii din Zagreb şi fost director general al Teatrului Metastazio din Prato, Toscana.

Cu această piesă Magelli a câștigat la Novi Sad premiul pentru cea mai bună regie, actorul Ermin Bravo premiul pentru cel mai bun actor (în rolurile Cântăreţului şi cel al lui Azdak) iar Maja Izetbegovic premiul pentru cea mai bună actriță (în rolul Gruşei).

Pe scenă s-a desfăşurat un spectacol construit asemeni cu cel al lui Camus, o zi mai înainte: o poveste în poveste. Pentru spectatorul nevorbitor de limbă sârbă care sunt, am văzut în regia lui Magelli, în realismul ameninţător al decorului lui Milna Ler şi al costumelor semnate de Leyla Hodžič cenuşiul vieţii care se ascunde ca să scape de moarte şi strigătul victimelor unui sistemul corupt, al domniei fărădelegii. Sacrificiul continuu al Gruşei pentru salvarea copilului abandonat – de la siluirile morale şi fizice şi acceptarea unei căsătorii întâmplătoare, ticăloşite – se sfârşeşte odată cu miracolul judecăţii simbolice prin care Azdak judecătorul îi acordă copilul. Discursul epic binecunoscut al dramei a fost susţinut cu mare meşteşug actoricesc de actori şi s-a păstrat în mişcarea scenică de care aveam nevoie, în lipsa vorbelor, ca să identific şi să înţeleg desfăşurarea naraţiunii. Muzica însoţește povestitorul cântăreţ, dramele născute de ororile războiului, crimă şi haos şi intervine obsesiv la vioară ca temă principală în parabola judecăţii lui Solomon. Perfect justificată şi interesantă soluţie a regizorului – în momentele culminante actorii se strâng într-un fel de cor antic pentru a comenta şi a îndrepta atenţia spectatorului către ceea ce regizorul consideră important. În oglindă cu ”Asediul Veneţiei”, am găsit în dramatizarea ”Cercului” brechtian ideea că sacrificiul născut din dragoste poate fi salvarea dintr-un sistem de non-valori umane. Mai mult, sacrificiul Gruşei şi judecata lui Azdak dovedesc convingerea autorului că doar omul simplu poate să acţioneze cu dreptate.

Chiar dacă cei doi dramaturgi sunt foarte apropiați în convingerile lor, sunt foarte diferiţi ca opţiuni ideatice şi modele de creaţie: Camus – eseist şi romancier existenţialist mai mult decât dramaturg, Brecht – dramaturg şi poet, marxist pe viaţă; Camus luptă în război în rezistenţa franceză în timp ce Brecht trăieşte ameninţările nazismul în exil. Dar atât ”Asediul Veneţiei” cât şi ”Cercul de cretă caucazian” au o temă-parcurs comună, specifică de fapt literaturii secolului XX: disperare – speranţă – salvare.

In zilele ce au urmat festivalul ”Novi Tvrdjava Teatar” a continuat cu ”Evantaiul” după Carlo Goldoni şi ”Troienele” lui Euripide şi s-a închis cu spectacolul studenţilor clasei profesor Vida Ognjenović, ”Zenidba i Udadba” de Jovan Sterij Popović.

Când am plecat spre România, o furtună teribilă se abătea peste Fortăreaţa Petrovaradin din Novi Sad, unde un alt important eveniment cultural se încheia, marele festival de muzică rock, indie și electronică EXIT.

10 iulie 2019

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.