De la prima vedere m-au cucerit pânzele Bellei Rosenbaum fiindcă erau dezinvolte, inspirau o bucurie a desenului și o ”frazare” plastică imaginativă și personală. Îți declarau instantaneu că sunt făcute din inimă, că vin dintr-un preaplin destăinuit. Expoziția care se află acum pe simeze*) a fost întâi o căutare prin atelierul din casa încăpătoare a artistei, la Herzliya, nu departe de mare, într-un spațiu care respiră bucuria căutării formelor și culorilor.
Ideea însă, cea a rimei dintre starea de nostalgie de România și starea de realitate a Israelului, a urmărit-o toată viața. Din Fălticenii cei molcomi ai copilăriei, din dealurile idealizate ale preadolescenței nemțene, Bella Rosenbaum aduce în arta ei deplinătatea stării de contemplare a naturii, a peisajului generos, rotunjimea colinelor, acel clin d’oil aruncat unor căsuțe pașnice cocoțate pe versanți.
Din Israel, Bella Rosenbaum ia impetuozitatea mării, incomparabila Mare Nostrum, farmecul vegetației mediteraneene, misterioasele țărmuri cu povești de când lumea,foșnetul brizei prin rozmarin, salvii și acante ori oleandri și apăsătoarele zile de hamsim,vântul fierbinte și prăfos al zonei, sau silueta ambarcațiunilor legănând-se în rada micilor porturi.
Pictura ei are fluență, culoarea curge, ne ademenește, ne dăruiește o stare de spirit. Marchează diferența între tern și vivace, între banal și scânteietor. Haideți să ne gândim cum ne obosește și plictisește un discurs sacadat, poticnit, forțat al cuiva care nu are har, dar vrea să vorbească cu orice preț – și cum, prin comparație, ne ridică, ne dă aripi un discurs fluent, neforțat, care vine din preaplin sufletesc! Așa cum este discursul plastic al pictoriței israeliene care are rădăcini românești: venită de foarte tânără în Israel, preocupată de activități care aveau mereu legătură cu studiile ei de plastică și arhitectură, Bella Rosenbaum a pictat, a desenat, s-a încercat în guașe, în acuarele, în ulei și în acrilic, de multe ori alături de cunoscuți pictori israelieni, precum, mai demult, pe când trăiau, Rachel Shavit sau Ruth Goldenberg, sau astăzi Shlomo Swartz și Eliahu Gat, ori cei din grupul de artiști de la Herzliya, cei care descind în vechea Apollonie-Arsuf să deseneze la lumina dis-de-dimineții într-o lume antică ce pare neatinsă.
Între două țări natale, titlu preluat dintr-o poezie (și care accentuează acel ”Double Je” pe care îl așeza sub lumină Bernard Pivot când aducea în fața noastră personalități culturale îmbogățite de dublă identitate), expoziția Bellei Rosenbaum ne îmbogățește și ne farmecă, adăugând meșteșugului artistic o stare de spirit binefăcătoare, de celebrare a vieții.
23 septembrie 2019, Tel Aviv
________
*) Între două țări natale. Expoziție Bella Rosenbaum, artistă plastică israeliană de origine română. 16 septembrie – 30 octombrie, la Institutul Cultural Român (ICR) de la Tel Aviv.
Arhiva rubricii Cronica plastică
