Era o perioadă când pentru orice gând, evident unul aproape irealizabil, femeia dădea fuga la fereastră și se consulta cu copacul, judecând dacă are vreo șansă să-și ducă planul până la capăt. Tăcerea din jur o convingea că e mai bine să-și vadă de treabă, să găsească altceva, evident, altceva care să aibă legătură cu realitatea din jurul ei.
De la o vreme însă, femeia s-a ambiționat și a ignorat copacul, sfetnicul ei de ani de zile, a fost acaparată de lumea virtuală, de întâmplările și oamenii acesteia, uitând câtă ficțiune poată să cuprindă. Prietenia virtuală e, în 99% dintre cazuri, una lipsită de prietenie, e doar o formă de a afla ce facem, ce mâncăm și cum mâncăm, ce tratamente sunt la modă, căsătorii, decese, despărțiri, iubiri etc. Sunt și evenimente importante care trebuie citite, există multe informații utile, literatură diversă, oameni minunați. Dar prietenia virtuală nu ține loc de prietenie, gândea femeia stând în fața calculatorului de ore bune. Se apucase să deseneze, nu avea nici o idee, dar culoarea îi schimba viața, îi dădea senzația că lumea este frumoasă, că viața ei are culoare. Începuse să dea contururi numelor, să își imagineze cum ar arăta miile de oameni cu care se intersectează pe internet, cu câți dintre acești oameni se întâlnește pe stradă sau în diverse alte locuri, fără să realizeze că are subiecte comune cu unii dintre ei, că apreciază, că citește și se bucură laolaltă. Privi în jurul ei și totul era neschimbat. Probabil că ațipise și visase. Dar visul este în alb și negru. Nu, ea văzuse sau își imaginase culori. Fugi repede la copac. Nimic. Nimic din energia de altădată. Oare și el o părăsise?
Tocmai privise în față Moartea. La început, se numea Alice iar gîndul ei crease Lumea din Copac, cea de dincolo de Fereastră. Era lumea ei cu parfumul ei și cu Vîntul ei trecîndu-i prin bucle, o lume prin care trecea și din care se întorcea încălecînd Fereastra. Copacul o aștepta totdeauna și-i spunea Povestea foșnind molcom printre raze de lumină. Windows însă a secat-o și, la ultimul clic, a aruncat-o între Creaturile făr’ de Vise…