”Gânduri din toamna vieții” de Pompilius Micu

85
pompilius micu toamna concurs leviathan

logo rubrica concurs cu premii descoperă scriitorul din tineText premiat la concursul de eseuri realizat de Asociația Culturală Leviathan, ”Descoperă scriitorul din tine!”, ediția a patra (18 septembrie – 1 octombrie 2019), cu tema: Gânduri de toamnă.

Acum că a venit din nou toamna, încerc să aștern câteva rânduri despre ea. Nu pot să mint și să vă spun că toamna este anotimpul meu preferat, eu prefer primăvara. Dar cum este vorba despre toamnă, să revenim la ”oile noastre”. Știu că multora le place toamna, pentru că ea colorează natura și aduce roade bogate. Pentru zilele frumoase cu un soare cald și luminos care îți încălzesc sufletul, și eu iubesc toamna. Dar când vine vorba de reversul medaliei, frig, ceață și mai ales ploile mărunte ce toacă încet mai ceva decât ”picătura chinezească”, iertați-mă, eu nu pot să spun că iubesc toamna. Dimpotrivă! Nu, nu sunt deloc pesimist și nici nu mă înec în butoiul cu melancolie. Urăsc vremea mohorâtă cu un cer plumburiu care apasă sufletul și ploile reci de toamnă care îți îngheață trupul și așa fragil. Eu cred cu tărie că noi, oamenii, avem mare nevoie de soare, lumină și mai ales de credință în Dumnezeu. Știu că mulți or să-mi spună că ”eu nu simt ploaia, ci doar mă ud”. Nu, eu nu doar mă ”ud”, dar, categoric, eu prefer ploile calde de vară, ”de gustibus”, nu-i așa? Pe mine, ploile mărunte și sâcâitoare de toamnă nu mă duc cu gândul la ”locuințele lacustre” în care poetul bea o cupă plină de un amestec ciudat de tristețe și melancolie. Nu, pe mine toamna mă duce cu gândul la un șemineu în care ard  trosnind lemnele și flăcările îți încălzesc camera și sufletul, iar tu te poți gândi în tihnă la tine și la viață. Da, știu, este cam devreme să facem focul în sobă/șemineu, dar, dragilor, de ce nu vreți ca flăcările imaginației să vă încălzească sufletul? De ce preferăm căldura rece a centralei? Din comoditate, nu-i așa? Ne-am cam dezobișnuit să trăim frumos, să simțim și, mai ales, să iubim și să ne bucurăm de viață. Eu vă propun un exercițiu de imaginație, să ne gândim că iluzoriul șemineu este un rug în care ard tristețea, necazurile, neajunsurile și tot ce ne supără, iar căldura degajată (of, era spun emanată și mai supăram pe câțiva!) ne încălzește și trupul și sufletul. Sunt vise? Poate! Dar ce ar fi omul fără vise și fără speranțe? Un gol imens. Iar acum, după ce am ars pe rug tot ce ne supăra și ne trăgea înapoi, e timpul să ne bucurăm de viață! Toamna, așa cum este ea, cu bune cam puține și rele știm noi cum. De câte ori ne-am trezit în toamna asta a vieții și am spus ce frumos este afară!? Chiar dacă cerul este cenușiu și norii plumburii îți apasă sufletul, chiar dacă ploaia măruntă și rece îți cam taie cheful, nimic nu te oprește să gândești. Nu contează cum e viața-toamnă, în sufletul meu este primăvară mereu. Oricum, știu, ne este caracteristic nouă ca popor să fim veșnic nemulțumiți de tot și de toate, mai puțin de noi. A, noi suntem buni, frumoși și deștepți… dar nu avem noroc, viața e grea și lumea e rea. Treziți-vă, nu mai căutați scuze, începeți să trăiți viața, oricând sunt noi începuturi, dacă vrei să le vezi! Caracteristic mie, iar am luat-o prin bălării și o dau pe sfaturi motivaționale! Of, unde au dispărut umorul și autoironia? Cred că s-au plictist și au emigrat din România.

Pompilius Micu
Pompilius Micu

Poate ar trebui să vorbesc despre minunatele peisaje de toamnă, de minunata paletă de culori ce ne luminează viața și ne deschide drumul spre mereu alte și de alte povești nespuse, cu frunze căzute și păduri desfrunzite. Poate, dar eu nu văd frunze căzute și păduri desfrunzite, eu văd pădurile încă verzi. Nu am înnebunit, nu vorbesc despre toamna ca anotimp, ci despre toamna vieții. Acum depinde de unde privești (îmi aduc aminte o anecdotă cu antrenorul Titi Teașcă tras la răspundere de un tovarăș general, de la Dinamo să trăiți!: ”Urât meci, tovarășu’ Teașcă”! Antrenorul răspunde cu umor rafinat: ”Depinde de unde vă uitați, de la mine s-a văzut frumos!”). De la mine toamna vieții se vede frumoasă. Da, știu, nu este un moment tocmai plăcut, după euforia ieșirii la pensie: ”Uraaa, am scăpat de constrângeri!” Încep tot felul de calcule (ce am făcut?, ce nu am făcut?), tot felul de depresii și angoase existențiale. Eu, sincer vă spun, nu am nici timp, nici dispoziție pentru așa ceva. Am destule de făcut, să învăț o limbă străină, bine, e adevărat că acum știu mai puțin decât atunci când am început să învăț, dar prefer să spun. ”Paradoxul” cunoașterii este că m-am scos. Mă tot lupt să termin cartea, bine, în ritmul în care lucrez, exact de ”calendele grecești” o să vadă lumina tiparului, dar sunt un ”optimist incorigibil”, să fie clar! Important este totuși să ne bucurăm de viață, să putem să găsim un prilej de bucurie chiar și în lucrurile mărunte. Cum se spune: ”Nu iau viața în serios, oricum nimeni nu iese viu din ea”! Hai, să nu ne mai plângem de milă la mormântul iluziilor pierdute, suntem prea ocupați că să avem timp de așa ceva. Avem ceva mult mai important de făcut, să trăim și să ne bucurăm de viață. Hai, să vedem frumosul, să cunoaștem lumea, în ciuda ”enormelor pensii”, tot putem face câte o excursie, să ne bucurăm de o carte, de un spectacol de teatru, operă, operetă, de un film. Uite, mă gândeam să mă înscriu la un curs de dans. Da, știu, răutăcioșilor, sunt un veritabil anti-talent și dansez un pic mai bine decât o buturugă, dar tot vreau să mă înscriu. Imposibilul există doar în mințile noastre. Bine, știu, am o minte de copil, iar sufletul e la fel și mă simt tare bine așa, refuz categoric să-mi plâng de milă și să renunț la luptă. Vă anunț că mă simt ca la 20 de ani, ”prefer să am iluzii și nu bani”. Apropo, îmi dați și mie câteva idei ca să termin textul? Câteva gânduri bune care vă prisosesc, poate, cine știe, chiar iese ceva care merită citit, deși după ce am recitit tot ce am scris, mă tot întreb ce am vrut să spun? A, să nu uit, nu e rău să mai folosim din când în când autoironia, face bine la ”sănătate”.

Dacă rândurile mele v-au smuls măcar un surâs, eu vă mulțumesc din inimă.

Buzău, România

Vezi: Arhiva rubricii Descoperă scriitorul din tine!

Detalii despre obiectivele proiectului în pagina Descoperă scriitorul din tine!

Pagina de facebook Descoperă scriitorul din tine

Pagina de facebook Diaspora culturală românească

• Cele patru numere de până acum ale revistei trimestriale ”Leviathan” pot fi citite aici.

• Pentru a cumpăra edițiile tipărite ale revistei, click aici.

• Abonamente la revista trimestrială ”Leviathan”, ediția tipărită, click aici.

1 COMENTARIU

  1. Mie mi-a plăcut mult articolul dumneavoastră. Chiar dacă terminarea unor ”opere complete” mai durează, pastilele acestea de gânduri sincere fac mult bine cititorului. Sunt ca bulele din apa minerală: nu opresc setea dar pișcă plăcut. Eu le aștept cu plăcere.

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.