”Ion Clopoțel şi frământările anului 1918” de Daniela Șontică

539
Daniela Șontică Ion Clopoțel Marea Unire memor leviathan.ro

logo rubrica memor daniela sontica leviathan.roMăreață zi, înălțătoare zi de 1 decembrie! În sfârșit, ai sosit după așteptări grele și lupte seculare, ca să pui capăt robiei și să începi istoria românilor liberi. Am gemut sub jugul legilor grele, sub tratamentul regimurilor ungureşti împilatoare, am fost împiedicaţi să ne vedem de rosturile naţionale specifice, care sunt legate de individualitatea naţională a poporului românesc. […] Ca un singur om, întreg românismul cuprins între crestele carpatine şi apele şerpuioare ale Tisei şi-a dat expresiune glasului de revoltă contra trecutului plin de fantome urâte, şi a declarat sărbătoreşte că este decis să rupă cu comunitatea de stat a asupritorilor maghiari şi să se închege într-un stat naţional al românilor de pretutindeni. 100.000 de oameni s-au adunat în cetatea lui Mihai Viteazul şi a martirilor Horia, Cloşca şi Crişan, pentru ca să spună lumii întregi că vor România Mare, ţara tutoror acelora care vorbesc limba românească, vor dreptate românească, libertate românească. […] Vor regreta toți câți n-au participat la sărbătoarea națională cea mai mare de care am avut parte românii obidiți și schingiuiți ai fostei Ungarii. […] Aceste cuvinte: România Mare au fost neîntrerupt strigate din pieptul zecilor de mii de români. […] Rari momente, care nu se pot uita, ci se imprimă în suflete pentu vechie, înălțându-le și transportându-le în regiunile pure ale idealurilor.” (1)

Ion Clopoțel
Ion Clopoțel

Aceste rânduri îi aparţin lui Ion Clopoțel (1892 – 1986), scriitor, ziarist şi sociolog, militant pentru unirea tuturor românilor şi a drepturilor lor fireşti. De la el avem un important fond publicistic referitor la actul Unirii din 1918, el fiind deputat în Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Pentru manifestările sale naționale curajoase, a fost întemnițat la Seghedin în perioada 12 februarie – 3 octombrie 1918.

Între scrierile sale despre Unire se află cartea ”Revoluția din 1918 și Unirea Ardealului cu România”, publicată la Cluj în 1926, dar și volumul memorialistic publicat chiar atunci, în clocotul evenimentelor, sub titlul ”Frământările unui an – 1918”.

S-a născut la Poiana Mărului, Brașov, unde a făcut studii liceale, iar apoi a urmat cursuri universitare la Budapesta și Viena, unde s-a consacrat studiilor istorice şi juridice, pe lângă cele obligatorii de filosofie şi filologie neoromanică, obţinând licenţa în litere şi filosofie. A funcționat o vreme ca profesor la Școala Normală din Caransebeș, la Școala de Arte și Meserii din Brașov și la Școala superioară de Comerț din Cluj-Napoca.

”I. Clopoţel a activat de-a lungul a peste patru decenii, în calitate de redactor, redactor şef, director sau colaborator în redacţiile unor ziare importante («Românul» – Arad, «Drapelul» – Lugoj, «Gazeta Transilvaniei» – Braşov, «Patria» – Cluj, «Adevărul» şi «Dimineaţa» – Bucureşti) şi a editat una din cele mai prestigioase reviste social-culturale ale epocii, «Societatea de mâine».” (2)

Pe lângă cercurile intelectuale cu care a intrat în contact în vremea studenţiei, importantă în evoluția lui Clopoţel a fost şi întâlnirea cu Vasile Goldiş care i-a devenit un fel de mentor în lupta pentru românism. Acesta l-a şi chemat la ziarul ”Românul”, unde a condus redacţia între 1911 – 1916 şi în perioada 1918 – 1919.

În România Mare, a editat la Cluj revista săptămânală ”Societatea de mâine”, una dintre cele mai însemnate publicaţii româneşti transilvănene din perioada dintre cele două războaie mondiale, care a apărut până în anul 1945.

A contribuit cu articole la multe publicații din țară și a făcut parte din echipa lui Dimitrie Gusti care a făcut cercetări sociologice în Munţii Apuseni şi Banat. Simpatizant al ideilor social-democrate, dar nefăcând parte din niciun partid, Ion Clopoțel n-a avut de suferit în perioada comunistă. Cariera profesională şi-a încheiat-o în 1961 când era director al Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti. A murit în 1986, opera sa cuprinzând zeci de volume de publicistică și memorii.

________

(1) ”Marea Unire a românilor în izvoare narative”, antologie, ediţie, studiu introductiv şi note de Stelian Neagoe, Bucureşti, Editura Eminescu, 1984, pp. 191–192.

(2) Andrei Negru, ”Ion Clopoţel”, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2003, p. 7.

Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.