Iubirea este o poveste frumoasă despre dăruire, despre visuri şi cunoaştere, dorinţa simplă de a oferi blândeţea clipelor în doi. Este o poveste ce se ascultă sau se rosteşte, fără teamă, în fiecare zi, pentru a descoperi împreună visuri ce urmează să aducă zâmbete.
Iubirea şi inocenţa se citesc în privire. Frumuseţea lor se simte şi se trăieşte. Ce este iubirea? O clipă alături de persoana iubită? Cu siguranţă că da. Iubirea înseamnă încredere necondiţionată. Nu înseamnă reproş sau minciună. Iubirea este dăruirea totală, susţinere morală, înseamnă linişte şi o viaţă optimistă. Frumuseţea sufletească este înţelegerea gândurilor şi dorinţelor persoanei iubite.
A iubi, a avea, a pierde, a risca totul pentru persoana iubită. Iubirea este un sentiment ce trebuie hrănit cu sinceritate. A fi devotat înseamnă a iubi sincer, a trăi să bucuri frumuseţea sufletească a persoanei dragi. Iluzia dispare atunci când iubirea răsare. Ea este bucurie, viaţă, sentimente şi suspans trăit doar pentru iubire, durerea de a avea şi a pierde în acelaşi timp tot ceea ce ai avut până atunci. Iubirea mai înseamnă dăruire totală, privire, zâmbet şi sinceritate, o viaţă în doi, doar tu şi el. Când iubirea este „război” sau tachinare, nu înseamnă că acea iubire nu există.
Prietenia iubire sau iubirea prietenie se descoperă pas cu pas. Totul începe cu negarea sau cu războiul propriilor sentimente.
Iubirea poate fi întâmplare sau poveste. Poate reprezenta un noian de sentimente ce te încearcă spontan atunci când te îndrăgosteşti la prima vedere. Iubirea poate fi ca un fulger ce te loveşte brusc.
Ce ne facem cu iubirea? O reconstruim sau este doar o poveste pe care o uităm? A fost doar un vis frumos şi atât în care poate că amândoi au greşit la fel de mult? Aşadar povestea lor în doi pare să fi luat sfârşit.
Cum se poate sfârşi când nici măcar nu a început? Rămân milioane de întrebări despre iubiri şi visuri frânte, pierdute, rătăcite…
Arhiva rubricii Fluturi fără aripi de Ana Irina Bodron
