”«Leviathan» – o revistă de bun-gust și finețe” de Urfet Șachir

292
revista culturala leviathan

revista revistelor culturale leviathan.ro logoCând noaptea coboară de pe cer și soarele începe să muște din mare, pleoapele zorilor încep să se deschidă împodobite ca o mireasă orientală, cea îmbrăcată în roșu sângeriu, jenată parcă de mirele său. Undele mării șoptesc înduioșate cuvinte fără pereche, izvorâte din adâncurile cele mai adânci ale inimii ei tari ca piatra râșniței medievale. Cuvinte ce se vor niște torțe aprinse, izbucnind valuri de scântei pe eșafodul pseudocultural anost, cu o mise-en-scène de o măreție regală, de care să se teamă și să dea înapoi din atrofierea spațiului dedicat culturii veritabile.

”Acela ce îl adună pe el însuşi” sau „acela care este scos în afară”(*), altfel decât toți și toate, un ”Gargantua” mereu flămând de cuvântul unic, țesut în fir de aur, s-a născut pe panoplia scânteietoare, înșirându-și, filigranat, denumirea într-un logo roș-sidefiu: ”Leviathan”. O revistă ce se vrea o ”coloană a infinitului” la ”poarta sărutului”. O revistă ca o muzică liniștitoare, că, în sfârșit, ochii cititorului se pot delecta, răsfoindu-i paginile-pergament, care scapără lumina din Lumină. Există muzici care traversează timpul și rămân în inimile oamenilor. Genul acesta de muzică este Revista Culturală LEVIATHAN, care, cu siguranță, va alina suflete și peste veacuri.

Făcând abstracție de imaginea mitologică a creaturii, ca principiu, ”Leviathan” ar putea fi caracterizată ca un element de cultură autentică, aducător al unui nou  suflu, diferit de tabloul general actual în materie de publicații, revigorant pentru plămânii însetați și suferinzi de valorile spirituale, fie uitate, fie trunchiate de unii făcători în ale creației. Nu putem ignora talentul celui care a conceput genial această publicațiune de un inedit absolut fermecător. El se numește Rudy Roth, un polivalent al artei și culturii. Director fondator al publicației, în editorialul întâiului număr, domnia-sa afirmă: ”În această lume temporară, arta, cultura sunt emoții perpetue. Mă bucură să văd că Leviathan este, în sine, o stare de cultură, o stare de România.” Înțeleg că ”România, țara mea de dor și lacrimă” (Pușa Roth) – cât de profund și înduioșător (!) – ”a rămas nasturele verde de pe harta lumii” (Letiția Vladislav). Aflându-ne în an Centenar, moment istoric de o mare importanță pentru România, dar și pentru țara prietenă Turcia, aniversând, tot în acest an, ”140 de ani de relații diplomatice și culturale româno-turce”, pot spune că revista și-a început drumul sub auspicii bune. Un privilegiu și o șansă pentru mine să apar în paginile revistei cu un articol abordând aceste relații. De altfel, după cum se știe deja, revista a debutat cu un număr dedicat Centenarului Marii Uniri.

Și dacă tot am vorbit de muzici mai sus, trebuie să amintesc articolul domnului Costin Tuchilă, care a spicuit Din istoria Festivalului Internațional ”George Enescu , aflat la aniversarea celor 60 de ani de la prima ediție, organizat la București. Sufletul este sub vraja unei muzici plăcute, ochii se desfată, răsfoind paginile aromate cu talent, cititorul bea cu nesaț din acest pahar de dragoste de artă, de cultură.

Plină de vigoare, revista a întrunit sufragiile cititorilor, încă de la primul număr. Principalele criterii de selecție Leviathan sunt originalitatea și excelența academică. În ziua în care am primit revista, primul gând mi-a fost: ”Iată, o doamnă rafinată, îmbrăcată în rochie de seară și împodobită cu un colier de perle!” ”Mi s-a făcut inima cât un dovleac”, vorba soțului meu, de bucurie, de mândrie, de sfială, un mix de sentimente, încercându-mi cordul mărit de atâta dragoste de cuvânt, de semeni, de condei. Mă întrebam: ”Sunt eu o perlă în acest șirag? Nu, nu sunt eu! Un înger trimis de Ceruri a grăit prin mine. Un înger. Și alt înger m-a luat în palme, m-a mângâiat și mi-a pus diadema de scriitoare pe frunte, m-a așezat unde mulți speră, puțini ajung: doamna Pușa Roth”. La puțină vreme de la pierderea mamei mele, am primit în dar de la Domnul o altă inimă de mamă, care m-a făcut să nu mă simt orfană. Nici de mamă, nici de cultură. Îi mulțumesc cu gratitudine, cu prețuire și mult respect! E greu să fac eu o analiză profundă a revistei, nici nu am căderea necesară. În acest sens, cel mai bine este să fie lecturată revista în totalitate. Vă garantez, merită! Iar pentru o imagine de ansamblu, vă invit să citiți editorialul cuprinzător de la prima pagină, autor Rudy Roth. Vedeți varianta online a revistei (click aici)! Tabloul general al revistei poate fi văzut pe copertă. Mulțumim tuturor cititorilor revistei! Cei care vor să achiziționeze revista o pot face la adresa de e-mail leviathan.romania@yahoo.com.

________

(*) Traducerea din ebraică a Leviathan.

Arhiva rubricii Revista revistelor culturale

 

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.