”Limba noastră-i o comoară/În adâncuri înfundată”. Cu accent pe ”adâncuri înfundată”.
Azi, la ieșirea din biserică, o cerșetoare țigancă:
– Dați-mi și mie de-o pâine, că n-am de niciunele! N-am cartofi, n-am pâine, n-am ouă, sunt nemuritoare, vai de capul meu!
– Păi, dacă ești nemuritoare, ce nevoie mai ai să mănânci? Omul mănâncă să nu moară.
I-am dat, desigur. Nu înainte de cuvenita lecție de vocabular. Nu-mi fac iluzii c-a priceput mare lucru, dar măcar știu că mi-am asigurat și eu nemurirea. Că un nemuritor te pomenește toată viața lui, adică pururea.
A încheiat în schimb cu creștineasca urare: ”Să aveți o zi bună!” Chiar că am o zi bună! Am râs până-acasă și încă mai am zâmbetul lățit până la urechi. Să aveți și dumneavoastră o zi bună!
Slobozia, 5 februarie 2017
Vezi arhiva rubricii Gânduri dulci-amărui de Florentina Loredana Dalian
