Doru Dendiu, are 49 de ani, originar din Constanța este unul dintre candidații Partidului Mișcarea Populară (PMP) pentru o poziție de senator în Parlamentul României, în circumscripția Diaspora.
De numele lui Doru Dendiu se leagă o lungă activitate publicistică începută imediat după revoluție și încheiată cu puțin timp înainte de a intra în politică. Pentru publicul român, numele lui Doru Dendiu este asociat cu o serie de investigații jurnalistice care i-au purtat semnătura și care au fost publicate în paginilie cotidianului Evenimentul Zilei în perioada 1992-1994, dar și cu numeroase reportaje și corespondențe despre Republica Moldova, în perioada 2007-2012, când a fost corespondent special al Televiziunii Române (TVR) la Chișinău. Trei dintre reportajele realizate pentru televiziunea publică au fost preluate de programul World Report al postului CNN. Din 2011, este cetăţean al Republicii Moldova.
Înainte de a intra în politică, Doru Dendiu a beneficiat de destul de multă expunere mediatică din postura de subiect de presă, ca urmare a reținerii sale de către autoritățile de la Chișinău, în timpul protestelor anti-guvernamentale din aprilie 2009 și, ulterior ca urmare a expulzării sale de pe teritoriul Republicii Moldova, pentru un presupus rol de catalizator politico-social al așa numitei „Revoluții Twitter”.
După acest interludiu în biografia lui Doru Dendiu, întrebarea de deschidere a acestui interviu este aproape evidentă:
A contat în vreun fel momentul 10 aprilie 2009 în decizia de a lăsa o carieră jurnalistică impresionantă pentru o ipotetică poziție politică în legislativul de la București?
La 10 aprilie 2009 lucram în Republica Moldova ca reporter TVR acreditat la ministerul de Externe conform procedurii pentru corespondenți străini. practic, cu excepția imunității, beneficiam de aceleași drepturi cu cele ale unui diplomat. Acest statut îmi putea fi ridicat doar în urma unei decizii judecătorești definitive, exclusiv în cazul în care aș fi comis fapte penale grave. Nu a contat, am fost luat pe sus din stradă, reținut câteva ore. La scurt timp am fost chemat la sediul ministerului de Externe și somat să predau acreditarea. Am refuzat. După o scurtă discuție, funcționarul care mi-a înaintat solicitarea, pe care îl cunoșteam destul de bine, este un om onest, mi-a spus franc: „Doru, o să am mari probleme și eu dacă nu obțin acreditarea ta, ăștia nu se joacă”. Atunci am renunțat, aș fi avut remușcări dacă i s-ar fi întâmplat ceva. Am făcut aceste precizări pentru ca cititorii dumneavpastră să înțeleagă cât eram de determinat, la acel moment, să îmi practic profesia, indiferent de circumstanțe. Într-o exprimare mai populară, nici prin cap nu-mi trecea că mă voi implica vreodată în politică. Cât privește circumstanțele eliberării mele, știu de la un fost coleg din TVR că ar fi avut loc la intervenția fermă unui înalt oficial aflat la acel moment în platourile TVR.
Printre cele mai frecvente acuze pe care vi le aduc detractorii dvs se numără faptul că, în 2007, după stabilirea în Republica Moldova, ați lucrat la redacția de știri externe a NIT TV, un post cu o orientare de stânga și anumite înclinații filo-ruse și faptul că sunteți căsătorit cu o basarabeancă de etnie rusă. Aceste două elemente s-au constituit în “probe” pentru a demonstra o anumită conexare a dvs. la serviciile de informații ale Federației Ruse. Care este, dacă există, relația dvs. cu structurile informative rusești, precum SVR, GRU sau FSB, domnule Dendiu?
Pentru a răspunde pe deplin la această întrebare, voi puncta cât pot de scurt alte câteva momente din activitatea mea, din dorința ca cititorii să beneficieze de un tablou complet. În primele zile ale evenimentelor din Decembrie 1989 am fost unul dintre cei cinci studenți care s-au întâlnit cu congresmanul McCain la sediul Ambasadei SUA în România. În această împrejurare l-am cunsocut pe Jim (Ranger) Nicholson, la acea dată atașat politic și șef al stației CIA în România. După câțiva ani, am citit în presă că fusese recrutat de fostul KGB înainte să ajungă la post în România. Din acel moment, sunt extrem de circumspect în astfel de chestiuni. Și am o lectură bogată în domeniu, beletristică dar și documente mai rare, la care am avut acces în cadrul unor investigații jurnalistice. Structurile la care faceți referire au în atenție această categorie de personal, cu acces la informații clasificate. Eu ce să le spun ? Câte greșeli de ortografie se fac într-un material de presă, câți pamperși se consumă la Institutul Mamei și Copilului sau ce invenții s-au mai depus la Agenția de Stat pentru Proprietate Intelectuală? Suntem și noi un pic serioși ? Sau să le spun când mai planifică George Simion vreun protest la Ambasada Rusă ? Eu, în general, aflu ultimul. Sunt probabil o filă prin vreun dosar, nu numai la Moscova, dar și în alte locuri, implicarea mea în acțiuni civice a fost intensă mai ales după 2011. Dar de aici până dincolo e cale lungă.
Acum, chestiunea cu Angela, soția mea, dovedește doar disperarea celor care mă atacă pentru că le-am distrus idolul. Dacă au fost incapabili să mă atace altfel, îmi atacă familia. Pervers și ordinar. Mama Angelei are sânge ucrainian și românesc, tatăl ei, Anatol, decedat în 2010, e polonez. A fost un Blonsky dintr-o familie stabilită în zona Bălți acum 200 de ani și mai bine. Ce să zic, niște răi. Cât privește momentul NIT – e ceva mai simplu. Când am decis să rămân în Republica Moldova am făcu-o din motive personale, absolut. habar nu aveam ce e pe aici, în detaliu. Căutam un loc de muncă, în presă, o cunoștință mi-a făcut cunoștință cu Diana Stratulat, producător la NIT. Am lucrat în redacția de știri externe. Traduceam din engleză și franceză. Am rămas acolo cred că mai puțin de un an. Și nu regret. Am avut ocazia să cunosc din interior funcționarea unui mecanism de propagandă, am observat cum se manifestă servilismul exacerbat. A fost o experiență interesantă. Rămânând aici, vreau să vă dau o cifră: în 2008, la ministerul de Externe dela Chișinău erau acreditați peste 600 de corespondenți ai unor publicații din Federația Rusă. Actualul FSB a preluat foști agenți sovietici și i-a plasat în poziții cheie. Nicolae Chirtoacă, fost lider de partid și așa zis comentator politic sau Iurie Leancă, lider politic plimbat azi prin cancelarii europene, fost diplomat la Ambasada RSS Moldovenești în România, chiar în perioada evenimentelor din decembrie, traducător al discuțiilor Gorbaciov – Ceaușescu. La acest nivel căutați răspuns la întrebarea dvs.
Care sunt relațiile dvs., dacă există, cu oligarhii care controlează, într-un fel sau altul, societatea moldovenească?
La această oră, societatea moldovenească e controlată de un singur oligarh. El se numește Vlad Plahotniuc. Ceilalți i s-au supus, sau au fugit, sau au fost ascunși sub pământ sau, cei mai norocoși, au ajuns la pușcărie. Am cu ei aceeași relație pe care o am cu KGB/FSB/GRU …. Îl critic constant pe Vlad Plahotniuc și am fost printre primii care au sesizat și expus public derapajele unui oligarh în devenire, ex-premierul Filat, azi condamnat la 9 ani de închisoare pentru corupție. Luați în calcul faptul că evenimentele de campanie sunt organizate cu susținerea prietenilor mei, care nu sunt oligarhi, și mai aveți un răspuns evident la întrebarea adresată.
Vi se impută totodată faptul că ați fost dat afară de la TVR, ca urmare a încălcării Statutului jurnalistului din cadrul televiziunii române. Cum au stau sau cum stau de fapt lucrurile?
Am fost o eroare din partea mea, însă departe de gravitatea care ar justifica desfacerea disciplinară a contractului de muncă. A fost pe de o parte încăpățânare din partea mea, pe de altă parte o răfuială a cuiva din TVR cu un critic constant a ceea ce TVR nu a făcut în Republica Moldova după 2009. Sunt foarte multe bube în modul în care Bucureștiul a gestionat chestiunea TVR în Republica Moldova, începând cu pierderea controlată a frecvenței terestre și terminând cu închirierea sediului pentru biroul din Chișinău de la un personaj extrem de controversat politic, binecunoscut cu simpatii pro-Moscovite. Cum spuneam, căutați în altă parte agenți FSB. Ca senator voi insista pe publicarea documentelor care să clarifice toate aceste chestiuni.
Există pe internet o colecție destul de mare de articole împotriva dvs. în care o persoană sau o serie de persoane, va prezintă ca pe un om politic care nu ezită să arunce cuvinte grele detractorilor și care folosește un limbaj mai puțin colocvial atunci când își pune la podea adversarii. Să înțelegem că, în condițiile în care veți fi ales, se va lăsa cu scântei la tribuna Senatului?
Sunteți în eroare, oarecum. Am reacționat cu vorbe frumoase sau mai puțin frumoase la atacuri de genul celor descrise mai sus, pe care sper că le-am clarificat. Dar nu ca om politic, ci ca soț, tată, român. Ca persoană privată. Pe de altă parte, este o anumită ipocrizie în chestiunea asta. Îmi amintesc stenogramele unor convorbiri purtate de „oameni grei” din politica sau presa română și chiar de către cei dela Chișinău. Comparativ cu ei, limba mea e dulce. Iar colecția asta despre care vorbiți e formată din câteva materiale scrise de aceleași persoane, anume două persoane, slugi ale ex-premierului Vlad Filat. Voi detalia cândva micul meu război cu acest personaj toxic al politicii moldave, unul dintre principalii vinovați pentru resurecția stângii pro/ruse la Chișinău.
Una dintre etichetele care vă sunt atribuite este cea de “unionist”. De asta, vă întreb: Cât este de viabil un proiect unionist, ținând cont de realitățile politice regionale și în special de rezultatul alegerilor prezidențiale din Republica Moldova?
Aș spune că proiectul unionist e o realitate, e unica șansă reală pentru ca populația română dintre Prut și Nistru să iasă din starea actuală, de subzistență economică și morală. Păstrând proporțiile, între foametea organizată care a urmat războiului și ce se întâmplă acum aici e diferență mică. Rușii și stataliștii au acces la puținele locuri de muncă rămase în mediul privat, românii, mai ales cei suspectați azi sau cândva de unionism, sunt neeligibili pentru funcții publice, în sistemul de stat. Majoritatea celor care au dobândit cetățenia română au plecat peste hotare. Practic, Republica Moldova e depopulată de români. Ultimii 25 de ani de marasm politic, social și economic sunt cea mai bună dovadă că acest stat apărut ca urmare a parctului criminal Ribbentrop Molotov rezistă strict prin eforturi financiare și politice ale Moscovei. Așa că, da, am convingerea să proiectul unionist este viabil. Mai ales în contextul politic actual. Decisive în alegerea ca președinte a socialistului Igor Dodon, crescut de fostul președinte comunist Vladimir Voronin, au fost 20.000 de voturi organizate de agentura rusă din Transnistria și aproape 70.000 de voturi din regiunea autonomă găgăuză. Voturile acestea au făcut diferența între candidați.
Ați regăsit propriile viziuni în programul politic și retorica PMP sau v-au motivat alte lucruri în momentul în care v-ați alăturat acestui proiect politic?
Colegii mei dela București se amuză deseori când mă văd, după ce am declarat că eu sunt băsist înainte ca eticheta să fie inventată. Retorica președintelui Băsescu și chiar a unora dintre colegi e unică. Cât privește programul politic, când acesta a cuprins și proiectul unionist, opțiunea a fost inevitabilă.
Are Traian Băsescu șansa reală a unei cariere politice peste Prut?
Asta este, desigur, decizia domniei sale. Ce știu eu este că foarte mulți români de aici își doresc o implicare activă a președintelui Băsescu. Îl vor alături de ei. Cer un partid nou. Deocamdată, pot să vă spun că am primit indicații dela București să lucrăm pentru consolidarea filialei PMP din republica Moldova, pe care o coordonez din 2012. Asta înseamnă inclusiv atragerea alături de noi a cetățenilor Republicii Moldova care dețin cetățenia română și lucrează în Spania, Italia, alte state europene, în SUA chiar. Și nu în ultimul rând Londra, unde românii, de ambele maluri ale Prutului, sunt foarte de numeroși. Coalizarea acestot două comunități, acum separate, este un proiect personal pe care sper să îl dezvolt din postura și cu mecanismele instituționale care îmi vor sta la dispoziție ca senator.
Ați enunțat la un moment dat ideea că o unire între România și Republica Moldova ar putea fi viabilă prin alegerea simultană a acelorași parlamentari în ambele legislative. Ați cochetat sau cochetați cu ideea unei candidaturi și pentru Parlamentul de la Chișinău?
Da. Am intrat în politică și merg până la capăt. Este și acesta un proiect, sunt cel care a lansat ideea în spațiul public, încă în 2011. Fără grabă, aștept momentul oportun, dar spre asta tindem atât eu cât și mai tânărul meu coleg Constantin Codreanu, candidat pentru camera Deputaților, la rândul lui un cunoscut lider unionist.
De ce ar trebui să vă voteze românii din Diaspora pentru a le reprezenta interesele în Senatul României?
Pentru că vin din nijlocul lor, pentru că sunt cu totul din aluat comparativ cu actuala clasă politică și mai ales pentru că spre deosebire de alți aspiranți am dovedit claritate, fermitate și determinarea în realizarea proiectelor proprii. Proprii, dar niciodată personale. Trăiesc modest, alături de o familie minunată, nu ideală, dar minunată și consider asta cea mai mare bogăție a mea. Mă pot duce în Senat să vorbesc fără teamă, să cer instituțiilor statului să lucreze în folosul românilor, să am grijă ca legile sunt făcute pentru români, nu pentru unii români.
Cum va evaluați principalii contracandidați?
Singurul contracandidat real este senatorul PNL Viorel Badea. Din păcate, dumnealui a ales să părăsească echipa președintelui Băsescu. Evit să comentez această decizie, dar constat cu amărăciune că de atunci senatorul Badea nu a mai făcut nimic util, eficient. Acesta ar fi punctul slab. Punctul tare al domniei sale este că într-o discuție din 2010, când era încă alături de noi, a recunoscut că sunt singurul care a făcut evaluări corecte, nu am mințit niciodată în echipă și nu am exploatat în interes personal situații favorabile. Dumnealui a câștigat mandatul din 2012 și grație efortului depus de echipa de campanie pe care am coordonat-o în Republica Moldova. Acum, aceeași echipă lucrează pentru candidatul Dendiu și am convingerea că împreună vom reuși.
Care sunt punctele tari și punctele slabe ale listei electorale din care faceți parte?
În privința listei PMP, e discutabil. Un punct văzut slab poate fi cel tare și invers. Suntem oameni noi în politică, ar putea fi un dezavantaj, dar suntem aleși în urma unei competiții interne, prin vot, de reprezentanți ai comunităților din care facem parte. Este o premieră politică acest mod de selectare a candidaților. Suntem cei mai buni, mai frumoși, mai curați ? Cu siguranță nu. Ipocrizia nu mă caracterizeaza. Avem propriile defecte, propriile probleme, necazuri, slăbiciuni. Dar suntem o echipă cu viziune, cu proiecte clare, determinați. Concurăm pe intern, dar o facem ca să fim mai buni în fața alegătorilor.
Cu ce mesaj vă chemați alegătorii la urne?
Mesajul general al PMP este „Luptăm pentru România„. Subscriu cu convingere. România, așa cum arată acum, e în pericol. Sfâșiată de interese geopolitice diverse, furată de o clică de bandiți politici. Efectul printre românii din afara granițelor e cutremurător. Oamenii refuză să se întoarcă acasă. Au dreptate, cum să te întorci undeva unde ești furat ? România trebuie revigorată. Sistemul care o ține îngenucheată trebuie anihilat. Uniți, unim. Uniți, învingem!
Interviu de Rudy Roth, pentru Leviathan.ro și Occidentul Românesc.
Nota Bene: Invitația pentru un interviu în cadrul Leviathan.ro și Occidentul Românesc rămâne deschisă tuturor candidaților înscriși în competiția electorală pe locurile din circumscripția Diaspora.
