”Mărul e de la Doamne-Doamne” de Lică Barbu

87
Desen de Lică Barbu
Desen de Lică Barbu

proza-scurta-leviathan.ro-logoMotto: Înger, îngeraşul meu! Fă o minune şi adu-l pe Licuţă în Ţările Calde! Vreau să-l topesc de fericire!

A zi a fost o zi minunatǎ!… Nu! Am greşit! Azi este o zi minunatǎ! Fiecare zi e minunată. E sǎrbǎtoare tot timpul. De dimineaţǎ mama m-a gǎtit ca pe un prinţ. Aşa spunea ea. Eu ştiu cǎ mǎ simţeam ca un rege. A spus cǎ mergem la bisericǎ. Am mai fost la bisericǎ când m-a botezat, dar azi a fost altfel. Preotul şi dascǎlul cântau aşa frumos, ca-n Rai, spunea mama. Ei, aş! Pe mine mă luase somnul. Şi ce-i acela Rai?

Ca să nu adorm, mă uitam prin biserică. Pe toţi pereţii erau oameni cu un cerc auriu pe cap şi cu ochi blânzi. Îmi zâmbeau. Unul cu o carte în mânǎ mi-a fǎcut cu ochiul. Am chicotit. Bunul pǎrinte s-a întors cǎtre mine şi m-a privit câteva secunde fǎrǎ să clipeascǎ.

M-a luat un cǎscat de nu mǎ mai opream. Mama mǎ împungea cu privirea ca sǎ fiu cuminte.

Pǎi, ce sǎ fac? Nu mǎ puteam opri din cǎscat.

Preotul a venit la mine, mi-a pus mâna pe creştet şi mi-a spus încet:

– Bucură-te! Dumnezeu e cu tine!… Uite! Ia acest măr ca o dǎruire, iar tu la rândul tǎu sǎ faci la fel. Sǎ-l dǎruieşti primei fiinţe pe care o vei întâlni.

Şi nu am mai cǎscat.

Cine credeţi cǎ a fost prima fiinţǎ pe care am întâlnit-o? Zbur-li-taaa!

Am ascuns mărul la spate sǎ-i fac o surprizǎ şi când ne-am apropiat, am scos amândoi deodatǎ câte un măr de la spate.

– Na!, am spus la fel amândoi.

Şi ne-am sǎrutat, na!

Vezi arhiva rubricii Proză scurtă

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.