”Oameni, Aripi, Îngeri, Lumi (25)” de Dori Lederer

404
Dori Lederer proza scurtă serial leviathan.ro

Frânturi de viață logo rubrica leviathan.roAjunși acasă, Maria intră în baie și zăbovi mult. Șterse rujul, machiajul, și-și spălă fața cu apă rece. Avea o stare de amețeală care o ducea în pragul leșinului și era palidă, așa cum fusese în ultimul timp. Se privi în oglindă și se văzu îmbătrânită și slabă. Privirea îi deveni rece la gândul că nu-i plăcea deloc ce vede, ar fi vrut ca timpul să se fi oprit undeva cu mulți ani în urmă și apoi, Andrei… Oare Andrei o plăcea așa cum este acum? ”Va trebui să mă îngrijesc mai mult, să nu mai apar în fața lui în felul ăsta”, își spuse ea și întinse mâna după fondul de ten. În clipa aceea, leșină.

Zgomotul din baie îl făcu pe Andrei să tresară. Aruncă agenda, sări în picioare și din trei pași a fost la ușă, bătând cu putere:

– Maria? Maria, s-a întâmplat ceva? Maria, răspunde!, strigă bărbatul cu îngrijorare, dar Maria tăcea.

Deschise ușa cu un fel de teamă și o văzu căzută pe pardoseală. O scutură, de umeri, dar Maria parcă era adâncită într-un somn de rău augur. Ridicând-o în brațe și ducând-o pe canapeaua din sufragerie, îl fulgeră un gând: ”Doamne, e atât de ușoară!”.

Chemă salvarea, dar parcă trecuse un veac și nu mai ajungea. ”Ce să fac, ce e de făcut?” se împacientă el din ce în ce mai tare, punându-i pe frunte apă rece și rugând-o să se trezească.

*

– Andrei, nu intra în panică, nu știm încă nimic sigur, încercă să-l liniștească Ioana. Nu întotdeauna aceste semne se adeveresc la finalul analizelor, lucrez de o viață cu asemenea cazuri. Cancerul este un dușman perfid, dar sunt deja multe progrese în lupta cu el, așa cum sunt și multe erori la primul set de analize. Să așteptăm să avem o certitudine și să ne rugăm să nu fie ceea ce pare acum.

Dar Andrei nu mai auzea nimic din ce se vorbea. Era speriat că o va pierde pe Maria. Speriat de moarte. Se ridică și se îndreptă spre ieșire când tocmai intra pe ușă David.

– Andrei, ai nevoie de odihnă, de hrană, voi veni diseară cu Ioana până la tine acasă, îți va găti ceva și eu te voi obliga să mănânci. Înțelege, omule și prietene, că trebuie să ai grijă de tine pentru a avea grijă de Maria până își va reveni ea.

– David, nu vreau ca Maria să aibă boala aceea oribilă, mi-e frică! Nu vreau s-o pierd!, bâigui Andrei, privind în gol și trase ușa după el.

În stradă, totul părea gri, de la cer până la oamenii care treceau pe lângă el, nepăsători.

”Fiecare cu ale lui, gândi cu amărăciune…” și începu să numere pașii: ”Unu, doi, trei, patru, cinci… La naiba!”, se înfurie și lovi cu piciorul într-o piatră.

Vezi arhiva rubricii Frânturi de viață de Dori Lederer

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.