”Oameni, Aripi, Îngeri, Lumi (37)” de Dori Lederer

221
dori lederer franturi de viata leviathan proza

Frânturi de viață logo rubrica leviathan.roIoana plecă în dormitor, încuie ușa cu cheia și se așeză pe marginea patului.

”Mi-ar fi mai ușor dacă l-aș putea urî, dacă m-aș putea răzbuna în vreun fel, dar nici asta nu pot”, vorbi ea în șoaptă în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji.

“Nici nu știu ce mă doare mai mult, faptul că nu mă mai iubește, ori faptul că m-a înșelat?”

David rămăsese tăcut în sufragerie. Cealaltă femeie nici nu-i mai trecea prin gând. Își dădu seama că își iubește soția și că nu vrea s-o piardă. Un sentiment de regret amar îl încerca.

”Nu voiam decât să mă simt iubit, să știu că cineva mă iubește și îmi arată acest lucru. Cred că m-am purtat ca un prost. Sau poate nu… Dar poate am înnebunit, iar dacă e așa, trebuie să-mi revin”, și se ridică hotărât să-i vorbească Ioanei.

Bătu la ușa dormitorului, dar ea îi strigă:

– Pleacă, nu pot vorbi cu tine, nu acum!

– Ioana, te iubesc, crede-mă, trebuie să vorbim. Nu vreau să ne despărțim. Am trecut prin viață împreună, am făcut atâtea lucruri frumoase și bune, nu putem arunca la gunoi totul așa de ușor. Te rog, vino să vorbim!, o rugă el.

Ioana apăru în ușă cu ochii plânși:

– Ce ți-a lipsit? Ce nu ți-am oferit eu și a reușit alta s-o facă?

– Nu mai există o altă femeie, pe tine te iubesc, nu vreau să știu de altceva… Iartă-mă, Ioana!

Femeia îl privi și, pentru o clipă, îl iertă în gândul ei, dar apoi, furia o cuprinse din nou:

– David, totul se plătește. Mai ales greșelile. Vreau să divorțăm! Am hotărât asta!

                                                                            *

Otilia terminase de împodobit bradul și casa, iar acum stătea pe fotoliu pierdută în gânduri, cu ochii la luminițele instalației. În surdină se auzeau colinde, cățelul dormea pe covor, era târziu și o liniște plăcută plutea în aer.

”De sărbători, oamenii își pun dorințe. Eu, ce dorință să-mi pun?”, se întrebă ea.

”Obișnuiesc să mă rog pentru sănătate, sănătatea mea, a copiilor, a tuturor, dar dorințe nu cred că mai am. Nu mai am demult… Nici nu cred că-mi mai lipsește ceva. Viața mi-a dat atât cât a fost, poate mi-aș dori totuși ceva, anume, să nu-mi ia nimic din ce mai este… Cam atât”, încheie ea și deschise laptopul, intrând în lumea aceea imaginară pe care o construise scriind în nopțile de insomnie, povești cu oameni și despre oameni.

*

Camelia, plină de entuziasm împacheta la cadouri când soneria anunță că cineva este la ușă.

– Aștepți pe cineva?, își întrebă soțul care lucra concentrat la birou cu ușa deschisă.

– Da, m-a sunat mai devreme George, a cumpărat o pictură și vrea să ne întrebe dacă i-ar plăcea Otiliei. Vrea să i-o dăruiască de Crăciun.

– Aha, bine, să vedem și noi pictura, chicoti ea, în timp ce Marian deschise ușa, iar în prag se ivi George cu un colet, neașteptat de mare.

Camelia, nerăbdătoare, se învârtea în jurul celor doi care păreau că vor despacheta o ușă de șifonier și se tot întreba ce reprezintă, când, deodată, rămase cu gura căscată și exclamă:

– Doamne, ce e asta? Voi vedeți cu cine seamănă fata din tablou?

Pictura reprezenta o poiană dintr-o pădure de munte, o fată desculță, mergând alături de un câine, iar în depărtare, cu spatele, așezat pe un bolovan, un bătrân, totul în mărime naturală.

– Da, pare Otilia, cu mult mai tânără, asemănarea asta m-a izbit și pe mine, deși pictorul și Otilia nu se cunosc, spuse George.

– Câinele, însă, nu seamănă cu al ei, se încruntă Marian.

– Al cui câine?, întrebă George.

– Al Otiliei, râse Camelia, Otilia are un cățel, l-a găsit pe stradă și l-a luat acasă. Mă tem că acum, chiar nu mai ai șanse, creatura aia blănoasă a acaparat-o de tot! Mare mirare să nu-l aducă la Revelion cu ea!

– Zici că, gata, mă pot sinucide, nu mai există șanse? Voi învăța să latru!, nu se lăsă George.

Vezi arhiva rubricii Frânturi de viață de Dori Lederer

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.