Noi știm cu toții, oameni buni,
Bieți călători pe-același drum,
Cum trece timpul alergând,
Că ieri parcă ar fi fost luni
Dar e duminică de-acum,
Vis suntem pe pământ.
Nici viața lui nu trecea-ncet,
A Omului din Cerc,
Luat cu griji și cu poveri,
Cu crucea-n spate, zi de zi,
Muncea pe brânci, întregul timp
Și-a adunat, pe rând, averi,
Punându-și lacăt inimii,
Și lacrimilor dig,
Iar noaptea, singur când era,
El încă mai visa,
Călătorea noaptea în vise,
Prin lumi străine de a sa,
Pe unde soarta-i era bună,
Pe unde nu sunt porți închise
Și, Doamne, cât își mai dorea,
Pe-acolo să rămână,
Dar dimineața, la trezire,
Vai, ce dezamăgire!
Aceeași zi ca alte zile,
Aceleași ziduri aurite,
Fără de trebuință
Și câtă lipsă de iubire
Și câte vieți nefericite
Și câtă neputință!
Striga în el, ca-ntr-un pustiu:
De-acuma e târziu?
Și, într-o zi, când s-a privit
Lung, în oglindă, a văzut,
La tâmple și în barba sa,
Că ghiocei au răsărit,
Și-a devenit și mai tăcut
Decât era deja.
Și-a spus: trec anii ca un fum,
Ce să mai fac de-acum?
Va urma
Portimão, Portugalia
Vezi arhiva rubricii Frânturi de viață de Dori Lederer
La Editura Leviathan a apărut romanul Când îngerii se dezbracă de aripi de Dori Lederer. Detalii, click aici.
