”Pirații” de Stephen Storace – cronică muzicală de Gheorghe Miletineanu

67
piratii stephen storace cronica gh miletineanu

cronica muzicala leviathan.ro logoAcum câteva zile habar n-aveam cine a fost Stephen Storace. Asta nu mă apasă în mod deosebit, pentru că o veche și bună prietenă, muzicologă de meserie, nici ea nu știa până când nu i-am semnalat eu numele. Ei bine, Stephen John Seymoor Storace a fost un compozitor englez din secolul al XVIII-lea. S-a născut la 4 aprilie 1762 și a murit – tânăr – la 19 martie 1796. Sora lui, Nancy, a fost o cântăreață celebră în epocă – ea avea să creeze, în 1786, rolul Susannei în Nunta lui Figaro a lui Mozart. Părinții lor au fost o englezoaică și un italian. Din surse directe nu se știe mare lucru despre viața și creația lui Stephen, din mărturii ale contemporanilor se pot însă reconstitui cumva jaloanele scurtei, dar, pe câte se pare, foarte rodnicei lui vieți. A studiat în Italia, ca și sora lui, fără să dea dovadă de mare vrednicie.

Stephen Storace
Stephen Storace

Între 1785 și 1787 a avut un angajament la Viena, obținut, după toate probabilitățile, de către sora lui – a compus o operă italienească pentru scena vieneză, Gli sposi malcontenti. O a doua operă, Gli equivoci, bazată pe piesa lui Shakespeare Comedia erorilor, i-a urmat curând celei dintâi, compusă pe un libret scris de Lorenzo da Ponte – libretistul lui Mozart îi inspira încredere lui Stephen Storace. În pofida succeselor lor vieneze, frații Storace au părăsit Viena și s-au întors în Anglia, posibil ca urmare a insistențelor mamei lor. La Londra ei însă n-au fost primiți prea bine, deși Stephen a continuat să compună și să se afirme ca autor de muzică de operă – La cameriera astuta a fost cea de-a treia lucrare a lui în genul respectiv. Colaborarea cu dramaturgul Richard Brinsey Sheridan a înlesnit dezvoltarea lui Storace ca autor de opere comice. The Haunted Tower a fost, în 1789, un notabil succes de casă, iar No song, no supper, în 1790, un succes încă și mai mare. Un remarcabil fler pentru ceea ce poate să asigure succes de casă în domeniul teatrului liric l-a îndrumat pe Stephen către o specie nouă de operă – poveștile cu stafii și intrigi romantice. The Siege of Belgrade a fost iarăși un răsunător succes, în 1791. Maniera componistică a lui Stephen Storace a evoluat încetișor, a devenit mai complexă și mai rafinată.

În 1792 Storace a produs opera sa cea mai remarcabilă, Dido, Queen of Carthage. Din păcate, lucrarea aceasta, pe care Nancy, sora compozitorului, o socotea cea mai izbutită creație a lui, nu s-a bucurat de succes. Pirații au fost și ei creați în 1792, au avut însă succes, spre deosebire de lucrări mai târzii ale muzicianului – The Cherokee, în 1794 și The Three and the Deuce, în 1795.

Ultima lucrare a lui Stephen Storace a fost Mahmoud, Prince of Persia, dar compozitorul n-a mai văzut premiera – o răceală a pus capăt zilelor lui pe 15 sau 16 martie 1796.

Muzica lui Storace s-a bucurat de mare succes cât timp a trăit compozitorul. Relații complicate cu dramaturgul Sheridan au făcut însă ca operele lui să nu mai fie executate după moartea prematură a autorului lor.

Muzicologii afirmă că în aceste opere se face simțită influența binefăcătoare a lui Mozart, dar Pirații, compuși pe un libret de James Cobb (1756 – 1818), conțin o muzică de o simplitate zăpăcitoare, derutantă, cu melodii ”pătrate”, de-a dreptul puerile. Dar – domeniul artelor cunoaște asemenea situații paradoxale – caracterul ei elementar n-o împiedică deloc să aibă farmec și să fie, în deplina ei naivitate, foarte comunicativă.

La Tel Aviv opera aceasta a fost recent prezentată, în orchestrația realizată de David Zebba (cea originală înțeleg că s-a pierdut), de către Ansamblul Phoenix, care, sub conducerea muzicală a Mirnei Herzog, folosește instrumente de epocă. Interpreții cântăreți erau toți membri ai Studioului de operă Meitar al Operei israeliene. Regizoarea spectacolului a fost Sarit Lee Weiss, costumele au fost – măiestrit – improvizate de Yehudit Ben Yehuda, iar luminile au fost puse – foarte abil și foarte expresiv – de Dania Zemer.

Spectatorii, mai numeroși decât mă temeam că o să fie la un asemenea eveniment, au primit – încântați – un digest al operei lui Storace, libretul fiind adaptat de Mirna Herzog. Termenul digest nu este folosit aici cu scopul de a denigra spectacolul pe care l-am văzut cu mare plăcere, ci cu scopul de a-l încadra corect într-o anumită specie de priveliște teatrală – scopul reprezentației era să ne înfățișeze muzica lui Storace, un capitol nu lipsit de însemnătate din istoria teatrului liric european; nu încâlcita istorie a piraților se afla în centrul serii. În adâncul inimii am regretat întrucâtva acest lucru – tinerii cântăreți din Studioul Meitar al Operei sunt admirabil instruiți din punct de vedere muzical, dar nici unul dintre ei nu știe să rostească textul, nici acompaniat, nici neacompaniat de muzică, ceea ce e cu totul regretabil.

Cu toate astea, echipa a știut să prezinte opera lui Stephen Storace cu vervă nedomolită, în așa fel încât spectatorii au putut să guste toată vraja simplității ei hazlii și poetice.

Cântec de leagăn din Pirații de Stephen Storace

Arhiva rubricii Cronica muzicală

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.