În cadrul parteneriatului media dintre Masteratul pentru Traducerea Textului Literar Contemporan – Engleză (MTTLC), din cadrul Universității București (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine) și Leviathan (v. articolul din 29 decembrie 2024, click aici), publicăm traduceri ale masteranzilor pe site-ul leviathan.ro și în revista culturală trimestrială „Leviathan”. Textele încredințate de redacția noastră, majoritatea publicate în revista „Leviathan” sau din volume apărute la Editura Leviathan, sunt diverse: poezie, proză, teatru, reportaj, literatură pentru copii, critică muzicală și curiozități din istoria muzicii, istorie, eseuri etc. Pentru că aceste traduceri sunt la rândul lor un act de creație, vom publica în viitor o antologie a acestora la Editura Leviathan.
Mai jos, poeme de Iuliana Corina Mihalache, traduse în limba engleză de Alexandra Sandu. Grupajul integral va fi publicat în revista trimestrială „Leviathan”, nr. 2 (31), aprilie–iunie 2026, în curs de apariție.
Iuliana Corina Mihalache
Poeme
(Pe)Semne
mi-am pus viața între ghilimele
și mi-am citat apusul
poleit cu frenetice semne de întrebare
surâsul mi l-am încolăcit
între cuvinte și semnul mirării
lăsându-l curios să rătăcească
printre săruturile înmănușate
pentru protecție solară excesivă
din când în când mai trag câte o bară
oblică spre dreapta
pentru sărbătoarea ce ți-am dat-o astăzi
ție (pe)semne
puteam s-o pun între paranteze
rotunde drepte sau acolade
sau să deschid o linie de dialog
între palmele ce-mi opresc drumul
cu răsfirate pocale de nuferi albaștri
și nervii biciuiți
de lanțuri prealumești
mustesc singurătăți în puncte de suspensie
enumerarea lor e-n trecere spre
cele două puncte
de îndreptat confuziile de-o clipă
le mai dau o linie de pauză
le blagoslovesc cu punct și virgulă
și număr mai departe
punctele tăcute de pe cerul
existenței astrale
remarc cu încordare câte o lipsă
prin apostroful desuet
ce lasă spațiu între gândurile
desfăcute de virgule inutile
câte o cratimă disperată
se rostogolește țipând
către bărbia stelelor viclene
ca-n vis pun punct și-o iau
de la capăt
Sport cu viața
am jucat șah prea des cu viața noastră
i-am pândit mișcările
cu gândul cu inima cu ochii
atenți la fiecare mutare suspectă
anticipând ca niște spioni bine instruiți
orice intenție de șah mat
altădată baschet am jucat
aruncând mingea când unul spre altul
când spre prea înaltul coș
în care am pus deja toate golurile noastre
astfel că pe tabla de marcaj
n-a mai rămas nimic
zero-zero
meci cu remiză
după o viață de jucat continuu
oricum am fost fair-play cu toți
cei care s-au azvârlit spre noi
să ne laude să ne critice să ne explice jocul
în doi
am avut poate prea mulți arbitri
nepricepuți în regulile jocului
uitând că nu toate sporturile sunt de echipă
de pildă nașterea și moartea
venirea și plecarea
se joacă de unul singur
fără suporteri și fără arbitri
doar între ele pe un teren accidentat
se practică sporturile în doi
Leviathan, Anul VIII, Nr. 2 (27), aprilie–iunie 2025, p. 55
Iuliana Corina Mihalache
Poems
Translated into English by Alexandra Sandu
(By) All Signs
I placed my life in quotation marks
and cited my sunset,
gilded with frantic question marks.
I coiled my smile
between words and the exclamation point,
leaving it curiously to wander
among gloved kisses,
for excessive protection from the sun.
From time to time I draw a slash,
leaning to the right,
for the celebration I gave you today.
To you, by all signs,
I could have set it in parentheses,
round, square, or curly,
or opened a line of dialogue
between the palms that block my way,
with scattered goblets of blue water lilies
and nerves lashed
by chains from another world.
Loneliness seeps into ellipses;
their listing moves on
toward the colon,
to straighten out the confusions of a moment.
I grant them a dash,
bless them with a semicolon,
and keep counting
the silent dots across the sky
of astral existence.
With strained attention I notice a missing mark
through the old-fashioned apostrophe
that leaves space between thoughts
pulled apart by useless commas.
Now and then a desperate hyphen
comes rolling down, screaming
toward the chin of cunning stars.
As in a dream, I place a period
and begin again.
Sport with Life
We played chess far too often with our life.
We watched its moves
with mind, with heart, with eyes,
alert to every suspicious turn,
anticipating, like well-trained spies,
any attempt at checkmate.
At other times we played basketball,
throwing the ball now to each other,
now toward the hoop set too high,
where we had already placed all our goals,
so that on the scoreboard
nothing remained:
zero to zero,
a drawn match
after a lifetime of constant play.
Still, we were fair to everyone
who rushed toward us
to praise us, to criticize us, to explain
the game of two.
Perhaps we had too many referees,
unskilled in the rules,
forgetting that not every sport is played in teams.
Birth and death, for instance,
arrival and departure,
are played alone,
without spectators and without referees.
Only between them, on rough ground,
do the sports for two take place.
Leviathan, Year VIII, No. 2 (27), April–Juin 2025, pg. 55
