Jucăușa mea conștiință,
Ce-mi face din viață știință,
Se întreabă de o vreme,
Și-a-nceput gânduri să cheme,
De unde povestea nouă,
Pe care v-o spun și vouă,
Despre o-anume portocală,
Dintr-o zonă tropicală,
Și-al său porc de ciocolată?
Odată ca niciodată,
Se făcea că hăt departe,
Citind rânduri vechi de carte,
O elfiță talentată,
Dar puțin dezorientată,
Născoci pe neașteptate
O rețeță de bucate:
Se ia iute-o portocală,
Se sărută și se spală,
După care, ca la carte,
Se prepară-un porc de lapte
Și se-ascunde, deocamdată,
Într-un bol cu ciocolată.
La sfârșit, când camuflajul
Se confundă cu mulajul,
Portocala cea zemoasă,
Lasată-ntre timp pe masă,
Este iarăși sărutată
Și de elfă descântată,
Ca atunci când e-aruncată
Peste porc, în ciocolată,
Lumea-ntreagă să uimească
Și în bol să-nsuflețească
O făptură minunată,
Porcul cel din ciocolată!
De atunci, legenda curge
Și la noi, acum ajunge,
Cum că-n orice portocală
Descântată cu migală,
Se ascunde-un dar de seamă,
Pe care-l șoptești cu teamă,
Care-nvie de îndată
Orice porc din ciocolată.
