”Reţete culinare… ilare!” de Lică Barbu

250
lica barbu retete culinare proza umoristica

proza-scurta-leviathan.ro-logoMotto: Pofta vine… râzând. (Aperitiv literar)

Din cele mai vechi timpuri oamenii s-au preocupat de hrana lor zilnică sacrificându-se pe masa din bucătărie în cele mai originale ipostaze: mort de foame, mort de poftă sau mort de tot deoarece nu aveau altă masă.

Să nu uităm de riscul la care se expun mulţi bucătari amatori în timpul preparării unei reţete culinare. Cine nu s-a tăiat la un deget, două, trei? Cine nu s-a fript cu tigaia crezând că răspunde la telefon? Cine nu a alergat după o pisică hoaţă ce a ”vânat” pulpa din castron? Cine nu s-a frecat la cap după o lovitură în sertarul uitat deschis în poziţia înţepenit? Cine??

Cum, cine? Eu!… Eu care nu am stat într-o bucătărie mai mult de 10 minute, timp acordat de familie pentru spălarea vaselor, eu care nici până acum nu ştiu că oul se sparge înainte de a-l prăji, eu care în cea mai disperată foame mi-am călcat pe inimă şi mi-am preparat un ceai cu infuzie de chiştoace în confuzia cutiei de ceai cu scrumiera, eu care nu ştiu cum fac, dar atunci când stau la ”biroul” meu pe masa din bucătărie mă gâdilă talentul pe la nas şi ”prepar” pe hârtie câteva reţete gastro-comice. Iată-le!

DIN CARTEA DE BUCATE

Lică Barbu
Lică Barbu

Aperitive ca la mama acasă

Ingrediente: Tramvaiul 12, pâine turcească pe vatră românească, salam tăiat, deget bandajat, muştar bun combinat cu muştar, una maioneză reuşită, una nevastă mulţumită, una soacră prăbuşită, şuncă ş-un căţel pentru testare. Sare, piper, verdeaţă, nimicuri.

Preparare: Se începe după o oră de gândire şi căutare a căţelului pentru a fi martor la catastrofa care va urma.

Se taie cu salamul cu mâna dreaptă în felii înclinate spre televizor până se termină mâna stângă. Cu dreapta ştergeţi muştarul de pe jos şi de pe faţă când aţi scărpinat nasul. Stingeţi televizorul şi aprindeţi aragazul… Ei, nu tot aragazul! Doar un singur ochi. Nu-i nimic, vedeţi şi cu un singur ochi unde este maioneza.

Unde e maioneza? Nu vă uitaţi la căţel. Precis că se va speria când va vedea un supravieţuitor de război. Mai bine vă uitaţi după ceasul de cronometrat reţeta care, evident, e în castronul vernil ce a căzut după frigider. Acolo este instrumentul: în maioneză.

Întindeţi un strat fin de maioneză pe o felie de pâine cu condiţia să mergeţi în parcare, să deschideţi uşa autoturismului şi să aduceţi sacoşa cu pâine, uitată de două zile pe bancheta din spate, direct la locul dezlănţuit. Şi dacă tot cotrobăiţi prin maşină, aduceţi şi cheia fixă de nouă’şpe pentru a repara ştuţul de la ţeava de gaze rămas înţepenit de la lovitura cu capul din timpul căutării maionezei.

Prepararea e aproape gata. Gata şi bucătăria. Mai trebuie o scânteie. Intuiţia căţelului ce a şters-o cu coada între patru picioare nu v-a dat de gândit să nuuu!!!… Luaţi pauză de o ţigară. Luaţi mai bine tramvaiul 12 până-n Viilor cât mai sunteţi viu. Acolo stă mama care face nişte aperitiveeee… ca la mama acasă. Stingem noi focul.

Supă cu găluşte

Ingrediente: Un pix, o hârtie şi mare atenţie la ce vă recomand pentru prepararea supei. Ca să nu vă plictisiţi, ciupiţi-vă urechea stângă cu mâna dreaptă. Aşa, ca o mişcare de stil. Puţini o recomandă, dar e eficace. Urechea se lărgeşte şi prinde din zbor orice sunet despre reţeta supei cu găluşte.

Preparare: Lovitură de teatru! Nu avem supă. Pam, pam!…

Insistăm să preparăm găluştele. Optimismul ne dă aripi şi după o oră de gândire găsim două metode simple pentru a le prepara. Două puncte:

Punctul unu – le cumpărăm gata preparate şi punctul doi – asemănător cu punctul unu cu condiţia să nu trecem pe la Asociaţie pentru plata întreţinerii. Dacă totuşi am trecut aşa, întâmplător (cum dracu’, azi parcă nu era program) renunţăm la supă, renunţăm la găluşte, renunţăm la piaţă, dar nu şi la viaţă deoarece urmează delicioasa…

Varză cu cârnaţi

Ingrediente: Varză, varză şi iar varză – vorba cântecului. Varză cu cârnaţi – refren. Merge şi ceva piper, sare, sos de roşii, SOS în caz că dă în foc. Să nu uitaţi cârnaţii în tramvai! Sfat cetăţenesc.

Preparare: Se ia varza cu mâna şi se taie varză. Se ia mâna de pe varză şi se duce la dulapul cu oale unde ascundeţi restul de la piaţă fiindcă e o ascunzătoare perfectă.

Se frământă varza cu sare. Eu mă frământ ce să vă mai spun. După cele două frământări se trece la prepararea cârnaţilor fiindcă eram sigur că i-aţi uitat în tramvai pe cei de la piaţă.

Copiaţi fidel, din memorie, structura moleculară cât şi analiza chimică a cârnaţilor adăugând cu priceperea simţului olfactiv un miros cutremurător de pofticios al cârnaţilor rămaşi undeva în tramvai. Cei care uită cârnaţii în metrou vor adăuga în amestecul chimic câteva fluierături a pagubă. E mai distractiv.

Puneţi varza la fiert şi cârnaţii la prăjit. Invers nu încercaţi, căci am şi eu pretenţia mea. Ori e varză cu cârnaţi, ori e cârnaţi cu varză. Nu ne jucăm de-a reţeta-ascunsă şi nu vă puneţi cu nervii mei! N-o să reuşiţi. Poate reuşiţi această reţetă şi mă invitaţi la un ceaun, scuze, la o farfurie plină cu varza de mai sus. Acuma, nu că ar fi mâncarea mea preferată, dar vin eu cu mămăliguţa.

Tort festiv

Eram sigur că o să ghiciţi ce urmează: deeesertul! Nu prea am vrut să vă dau reţeta, dar acuma hai, treacă. Ce mai contează un rând în plus?

Vă propun un tort rapid. De aceea sărim în viteză peste ingrediente şi trecem imediat la…

Pre-pa-ra-re: Fiind un tort festiv, le explicaţi invitaţilor că urmează să le serviţi un tort rapid. Atât de rapid, căci ei n-au cum să-şi dea seama de tortul servit cu viteza luminii. Aşa că, pa, la revedere, mai poftiţi, noapte bună la masă! Gata! S-a terminat. Vedeţi ce simplu e?

DIN CARTEA VIEŢII

În orice împrejurare, la munte sau la mai mare, în societate, în activitatea de zi cu zi, în casă, în tramvai, într-o parte, în birou, în Sahara, în aer, în baie, în cutia cu scule, în filme… (începutul e cam greu până găsesc ideea)… în buzunar, în magazin, în priză, înşală (era să zic în sală), în piaţă, în pom, întotdeauna ne poticnim de tot felul de piedici cărora, din nepricepere sau din comoditate, nu le găsim prompt soluţia. De aceea omenirea a inventat tot felul de probleme şi necazuri…????… Pentru a şti ce vor face cu soluţiile. Ce nu-i clar?

La fiecare problemă, necaz sau nod social există o reţetă sau chiar două, sau câte cine ştie. Nu s-a tipărit niciun îndreptar sau dicţionar. Cauza? Era criză de hârtie. Dar asta nu m-a împiedicat să folosesc această pagină sau chiar două, sau câte cine ştie, pentru a vă prezenta soluţii-reţetă de rezolvare a multor probleme umane şi inumane. Găselniţele mele sunt relative, doar necazurile omeneşti sunt definitive. Eu nu fac altceva decât să vă fac să mai uitaţi din ele şi vă ofer acolo, o reţetă sau chiar două, sau câte cine ştie…

Iată-le!

Tocăniţă de nevastă

Ingrediente: 1 kg limbă ascuţită, muştar sărit, piper vărsat, uşi trântite, soacră jignită, soţie pornită.

Preparare: Spre deosebire de alte tocăniţe, a noastră nu se poate prepara decât dacă se întârzie cel puţin 5 minute, ”cantitate” necesară pentru 4 porţii de scandal. Dacă întârziaţi mai mult… dar nu vă recomand.

Cu cele 5 minute întârziate se dă în foc nevasta, timp în care ea îşi ascute limba. Amestecaţi lent un cuvânt, două pentru a da în clocot. Cuvintele pot fi la întâmplare şi nu contează dacă se termină cu -ţi, -aşi, -mi sau -ta. De abia acum tocăniţa noastră se poate transforma în tocănoi în toată regula.

Puneţi capac la toată tocăniţa trântind una din uşile casei, cu excepţia uşii de la ieşire deoarece poate tăia definitiv ”savoarea spumei”.

Lăsaţi-o să fiarbă mocnit 10 (zece) minute, după care îi cereţi lista cu cheltuielile casei pe ultima lună. Dracu’ v-a pus?… În acest moment tocăniţa este gata de servit cu farfurii cu tot pe pereţi, în cap, pe jos…

Dacă aveţi îndemânare, prindeţi un tacâm din zbor cu care veţi servi desertul adus de mama-soacră care, culmea!, tocmai a intrat pe uşă.

Ceartă bună!

Răbdări prăjite

Ingrediente: 2 kile de răbdări mai sănătoase, una sacoşă goală – poate fi chiar spartă, ½ litru apă chioară (merge şi sifon, dar să fie cald), un şir cu găuri de covrigi, sare pentru gust şi sare în ajutor cineva, măcar din milă.

Preparare: Toate ingredientele se folosesc pe rând pentru a vă ajunge 2-3 luni, cu puţină grijă chiar 2-3 ani. Se iau răbdările şi se taie în bucăţi. Una pentru dimineaţă, una pentru prânz, iar cea pentru seară se stropeşte din belşug (care belşug?) cu apă chioară să vă ajungă şi pe timpul nopţii când visaţi reţete de mâncăruri inamice.

Bucata de dimineaţă, strecuraţi-o prin gaura unui covrig imaginar. De preferat ar fi găurile din biscuiţi, dar sunt prea mici şi vă pierdeţi bunătate de răbdare.

Înghiteţi în sec de două ori, iar a treia oară daţi la prăjit. Rumeniţi numai partea nervoasă pentru arderea completă a foamei. Nu prăjiţi toate răbdările, în sacoşa goală sunt destule.

Un succes garantat al acestei reţete îl constituie cumpărarea răbdărilor direct din comerţ. Asta după ce veţi vedea lista de întreţinere, factura la lumină, banca şi ştirile tv.

Pentru apă chioară nu vă trebuie bani. E gratis prin grija Celui de sus când mai dă câte o ploaie.

Vă urez, postire bună!

Fasoleală

Ingrediente: Una treabă de doi lei, mare brânză – o bucată, cârpeală cât cuprinde, buleală pentru ornat şi vreo trei înjurături proaspete. Sare după caz sau după necaz.

Preparare: Vă luaţi cu treaba la foc mic. Fierbeţi încet şi sigur cam de doi lei şi 5 min. Puneţi mare brânză la lucru şi când credeţi că este aproape gata, ping! Vă sare un şurub. Na belea!

Alt şurub n-aveţi. Nici nu se poate. Nu este indicat în reţetă. Trageţi prima înjurătură pe o tavă întinsă sau pe jos, sau prin sertare, sau… oricum, şurub nu găsiţi. Ptiu! Parcă aveaţi.

Se recomandă a doua înjurătură cu semnul întrebării, semn că trebuie să adăugaţi cârpeala ce o potriviţi din imaginaţie.

Amestecaţi ceva voinţă, puţintel curaj şi ce-o mai fi prin casă. Trebuie să meargă. N-are cum. Folosiţi a treia înjurătură pentru dres fasoleala, lovindu-vă cu încredere peste unul din degete. Iese şi mai gustoasă dacă înjurătura este tăvălită prin câteva ”ah”-uri şi ”of”-uri.

Ornaţi cu buleală la oha şi gata fasoleala.

Poftă dură că merge şi-aşa!

Plăcintă

Ingrediente: O zi fericită din viaţa dvs., una bucată lume când ţi-e mai dragă, zahăr m-am ars, pleaşcă, neamuri proaste – 2 duzini, rânjet pentru ornat.

Preparare: Nu există. Când e să-ţi vină o plăcintă, apăi, credeţi că ne mai arde de preparat reţete… Se serveşte proaspătă cu noduri în gât.

Noapte bună la masă!

Vezi arhiva rubricii Proză scurtă

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.