Marți, 10 iunie 2025, ora 19.00, la Muzeul Național al Literaturii Române din București, Str. Nicolae Crețulescu nr. 8 (mansardă) va avea loc evenimentul Colocviile de traduceri literare #56 – Fernando Pessoa și traducătorul său, Dan Caragea, organizat de Filiala București – Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România (Fitralit). Cu acest prilej vor fi prezentate cele mai recente volume traduse din opera marelui poet lusitan, discutându-se și despre traducerea lor în limba română – Fernando Pessoa, Mesajul/Mensagem, ediție bilingvă, traducere din limba portugheză, prefață și note de Dan Caragea, Seria „Opere de Fernando Pessoa”, București, Editura Leviathan, 2022 și Fernando Pessoa, Poeme de Alberto Caeiro/Poemas de Alberto Caeiro), ediție bilingvă, traducere din limba portugheză, prefață și note de Dan Caragea, Seria „Opere de Fernando Pessoa”, București, Editura Leviathan, 2024.
Invitații acestei ediții a Colocviilor sunt: Dan Caragea – Portugalia, Academicianul Mihai Zamfir, Costin Tuchilă – Directorul Editurii Leviathan. Moderator: Peter Sragher, Președintele Fitralit. Intrarea este liberă.
Noua traducere, excelentă, a singurului volum de versuri în portugheză al lui Fernando Pessoa (1888–1935), Mensagem, apărut în timpul vieții autorului este însoțită de o amplă prefață și note erudite, cu explicații necesare înțelegerii fiecăruia dintre cele 44 de poezii scrise între 21 iulie 1913 și 26 martie 1934, de-a lungul a douăzeci și unu de ani, în perioada de maturitate creatoare a poetului. Mensagem a apărut în octombrie 1934 la Lisabona. Traducerea lui Dan Caragea redă cu fidelitate în limba română atât conținutul și formele limbajului pessoan, cât și structura prozodică. Poeziile (originalul portughez și traducerea în română) sunt paginate în oglindă.
„Cele 44 de poezii din volum sunt consacrate ideii naționale portugheze, adică marilor figuri care au ilustrat istoria țării. A încerca transpunerea în indiferent ce limbă a versurilor din Mensagem este o operație la care puțini traducători se hazardează.
Aventura întreprinsă de Dan Caragea părea riscantă încă din plecare, dar ea s-a încheiat cu succes. Traducătorul reușește performanța de a da o versiune românească ce respectă scrupulos prozodia originalului portughez – operațiune dificilă, aproape imposibilă în cazul traducerii de poezie. Dată fiind valoarea emblematică a volumului, Dan Caragea a adăugat un voluminos aparat critic privitor la istoria Portugaliei, la personajele care apar în poeme.
Discursul poetic pessonian atinge aici o concentrare neobișnuită. Poetul utilizează din plin polisemia unor cuvinte portugheze rare, creează sintagme neașteptate, recurge la versul de mică lungime parcă pentru a mări dificultatea decodării. Să spunem că de cele mai multe ori Dan Caragea a reușit variante care oferă cititorului român o cale de acces la universul straniu al volumului în cauză. Este, în plus, un volum bilingv, iar cei care citesc în portugheză au șansa de a putea urmări în paralel originalul lui Pessoa.” – Mihai Zamfir, Eternul Pessoa, „România literară”, nr. 12-13/2023.
Mesajul/Mensagem de Fernando Pessoa a primit Premiul Cartea anului 2022 acordat de Filiala București – Traduceri Literare a Uniunii Scriiitorilor din România.
Al doilea volum Fernando Pessoa, Poeme de Alberto Caeiro/Poemas de Alberto Caeiro, cuprinde, pentru prima oară la noi, toate poemele scrise de Pessoa (133) folosind identitatea heteronimului său, Alberto Caeiro (*). În parte, celebritatea „excentricului” scriitor se datorează creării și cultivării heteronimilor (**), unora inventându-le biografii, o experiență unică în literatura universală. S-au identificat peste 70 de nume (identități) plăsmuite de Pessoa, după alte surse, mai multe (127). Cei mai importanți, poeți cu stiluri diferite, sunt: Alberto Caeiro (fără profesie, 1889–1915, poet considerat bucolic), Álvaro de Campos (inginer, n. 1890), Ricardo Reis (n. probabil în 1887, medic, cu educație iezuită, autor, mai ales, de ode în gustul antichității grecești și latine). Lor li se adaugă semi-heteronimul Bernardo Soares.
„Cele trei cicluri ale Poemelor de Alberto Caeiro ar putea fi catalogate drept bucolice doar prin prezența naturii (câmpuri, dealuri, momentele zilei etc.), dacă e să facem un inventar al cuvintelor și imaginilor. Mai nimic însă din ceea ce tradițional numim poezie bucolică, adică reflectare idilică a vieții pastorale, în general a vieții de la țară. «Marele Pan a renăscut!», proclama Ricardo Reis, concluzionând asupra universului lui Caeiro, cel retras în mijlocul naturii, departe de bolile secolului pentru a se bucura și a ne bucura de simplitatea naturii. Dar ce fel de natură – trebuie să ne întrebăm – este cea din O Guardador de rebanhos (Păzitorul de turme), O Pastor amoroso (Păstorul iubitor) și din Poemas inconjuntos (Poeme despreunate)? Răspunsul este elocvent formulat de Dan Caragea în Prefață: «Ca poet al noului păgânism, Caeiro spulberă viziunea creștină asupra Naturii, și anume transcendența acesteia. Natura nu este pentru el nimic altceva decât exteriorul din jurul nostru, adică tot ceea ce cunoaștem în mod direct, prin simțuri. Fiecare lucru își are individualitatea și unicitatea sa, nimic nu este repetabil, reversibil, nici etern.» Această cunoaștere prin simțuri este numită de Pessoa senzaționism, opus oricărui idealism și simbolismului și cu atât mai mult oricărei forme de raționalism de tip clasicist. «Eu não tenho filosofia: tenho sentidos…/ Se falo na Natureza não é porque saiba o que ela é,/ Mas porque a amo, e amo-a por isso,/ Porque quem ama nunca sabe o que ama/ Nem sabe porque ama, nem o que é amar…» («Eu nu am vreo filozofie; am simțuri…/ Dacă vorbesc despre Natură, nu e pentru că aș ști ce este ea,/ Ci pentru că o iubesc și tocmai de aceea o iubesc,/ Pentru că cine iubește nu știe niciodată ce iubește,/ Nici nu știe de ce iubește, nici ce înseamnă să iubești…», scrie Pessoa-Caeiro. Adesea exprimările sale sunt paradoxale, nu neapărat pentru a șoca, ci pentru a formula direct ceea ce pur și simplu există: natura cu toate formele ei, în care nu trebuie căutată interioritatea, cu atât mai puțin metafizica […].
Limbajul aparent simplu al poeziilor lui Caeiro, adică fără multe imagini poetice, poate fi o capcană inclusiv pentru traducător. Dan Caragea a reușit întru totul ceea ce și-a propus, sporirea, față de traducerile anterioare, a «acurateței echivalărilor», «evitarea explicitărilor și a adaosurilor (completări fără suport în original), a stilizării și «românizării» depline, după modelul consacrat și elogiat în traducerile de poezie – în fapt, o veche meteahnă a maeștrilor noștri.» Prin evitarea falsului pitoresc (inclusiv cel care ar fi fost conferit de termeni populari și regionali) sau a cuvintelor considerate poetice, a sinonimiei inexistente în original, poemele lui Caeiro sunt redate în limba română cu maximă fidelitate față de original.” – Costin Tuchilă, Marele Pan sau noul păgânism, fragment, revista „Leviathan”, nr. 2 (23), aprilie–iunie 2024, pp. 39–40. Citește integral articolul, click aici.
(*) „Pe numele său complet, Alberto Caeiro da Silva (n. Lisabona, 16.4.1889–m. Lisabona, 1915). Nu a urmat decât cursurile primare, petrecându-și viața la țară, împreună cu o mătușă. Opera sa a fost scrisă între 1911–1915, date desigur fictive. Moare la doar douăzeci și șase de ani, bolnav de tuberculoză. Conform lui F. Pessoa, este fondator, alături de Ricardo Reis și criticul António Mora, ambii heteronimi, al neopăgânismului (v. ediția imaginată spre a fi publicată în două volume, în 1917 și 1918, intitulată Neopăgânismul portughez și care ar fi cuprins cinci opere: [vol. I] 1. Alberto Caeiro – Păzitorul de turme, urmat de alte poeme și fragmente; 2. Ricardo Reis – Ode; 3. António Mora – Întoarcerea zeilor. Introducere generală la neopăgânismul portughez; [vol. II] 4. Ricardo Reis – Noi ode; 5. António Mora – Fundamentele păgânismului. Teoria dualismului obiectivist).” – Dan Caragea.
(**) „Nume și personaj inventate de un autor pentru a semna opere cu diferite stiluri literare” (dicționarul Priberam online, cf. Dan Caragea).
Cărțile pot fi procurate cu ocazia evenimentului de la Muzeul Național al Literaturii Române sau de la editură, la adresele: leviathan.romania@yahoo.com; costintuchila@gmail.com
Portalul Editurii Leviathan, click aici.
Cărți ale Editurii Leviathan și revista „Leviathan” (ultimele exemplare) la Librăria „Mihai Eminescu” din București, click aici.
Studii, traduceri și articole de Dan Caragea, în revista trimestrială „Leviathan”, click aici.
