Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe: „Sportu-i crimă” de Florika Waltère

36
barca

logo rubrica stress & the cities– Ai pământ sub picioare? [pauză] Ai pământ sub picioare? [pauză] – Nein! [pauză] – Dă drumul la barcă și vino în barca noastră! [pauză] – Nein! [pauză] – Renunță la barcă, dă-i drumul! [pauză] Ai pământ sub picioare? [pauză] – Nein! [pauză] Împing barca spre voi. [pauză] Prinde-o! [pauză] – Gata, e la mine! Vino și tu! Nu te duce la mal, e o vâltoare acolo! [pauză] – Sunteți compleți, unde să mă mai sui și eu? Ne răsturnăm toți șase! [pauză] Ies la autostradă și caut o mașină.

– Scuzați că m-arunc așa în fața mașinii! M-am răsturnat cu barca în Rin și trebuie să ajung cumva la club, pe partea cealaltă… Nu puteți să mă duceți până acolo? Vă ia un sfert de oră. [pauză]  – Îmi pare rău, dar îmi umpleți mașina cu apă. [pauză] Însă pot să sun pompierii… – Sunt 2 grade afară! Până vă răspund ei și până vin, trece jumătate de oră! Încerc deja de un sfert de oră să opresc o mașină. Nu mai rezist! – Doamnă, băgați mâinile pe geam și puneți-le pe jetul cald de aer condiționat! [pauză] Stooop!!! Nu, nu! Nu se poate! Aveți mănușile fleașcă! Îmi faceți praf AC-ul! – Trebuie… trebuie… să opresc pe altcineva, poate pe unul cu dubă, ca să nu-i stric mașina… – Vedeți, doamnă? Nu oprește nimeni. Nimeni nu-și umple mașina cu apă acum în miezul iernii. Stați așa, am prins pompierii: „Ja… eine Dame beim Sport… klitschnass [udă leoarcă]… in den Rhein gekentert” [răsturnat]… Au zis că vin într-un sfert de oră. – E prea târziu, nu mai rezist! Cu vântul ăsta tăios… – Nu vă pierdeți cumpătul, doamnă! Dumnezeu v-a ajutat să ieșiți cu bine din apă! Așteptați, vin pompierii acum! Nu vă mai duceți pe carosabil! Vă calcă, doamnă! Oamenii sunt grăbiți, nu ajută pe altul la nevoie… [pauză] Eu sunt creștin, doamnă. De-asta am oprit, că v-am văzut disperată. Aveți încredere! Sunteți creștină? [pauză] – Tinere, n-am nevoie să mă convertești! Sunt creștină! Am nevoie de o țoală uscată s-o pun pe mine! [pauză] E vizavi! Uite salvarea! La Halba cu Bere! – Nu se poate, doamnă! Cum să traversați autostrada? Așteptați aici cu mine până vin pompierii! – Tinere, tu stai în mașină și eu clănțăn în ger! Trec acum! – Staaați, doamnă! [mașinile claxonează furios pe ambele sensuri]

– Alo, Șefa! –  Slavă Domnului că mă suni! – Dar ți-am spus deja de sâmbătă, de când m-am băgat în cadă, că sunt bine! – Erai bine pe moment, că erai acasă. Crezi că nu mă frământ de-atunci dacă nu te-ai ales cu otită, sinuzită, bronșită, mai știu eu ce? Pneumonie, Doamne ferește! [pauză] – Iartă-mă, Șefa, că nu am sunat ieri. Dar voiam să fiu sigură că am scăpat de complicații. [pauză] Dumnezeu e mare, sunt teafără! Incredibil, nu? – Incredibil, după juma’ de oră, udă-n frigider! Ai avut tu mult sânge rece, dar și mulți îngeri acolo sus! – Șefa, cât timp am stat în apă? 3 minute? – Nuuu! Cel puțin șase ai stat! S-a uitat Harald pe mobil când se socotea dacă să cheme slavarea sau elicopterul! A durat! Cât te-ai căznit să descurci vâslele prinse în hățișul de sub apă, apoi să-noți până la mal. Erai tu sub adrenalină, te luptai și n-ai simțit cumtrece timpul. [pauză] –  Șefa, cum ai venit așa de repede la Halba cu Bere? Mai repede ca pompierii! – Cu bicicleta! Au vâslit băieții din răsputeri până la club. I-am lăsat pe ei să se ocupe de bărci. Eu am pedalat prin spate, pe podul pietonal. – Dar cum ai știut că sunt în cârciuma aia pârlită? – N-am știut. Mă uitasem după tine pe stânga și pe dreapta autostrăzii, cum veneam spre oraș. Am întrebat la întâmplare în prima casă de om care mi-a ieșit în cale, dacă știau ceva. – Halba cu Bere a fost providențială! De fapt am văzut-o de-abia în momentul în care m-am declarat sus și tare drept creștină. [pauză] – Oricum, bine că n-ai pățit nimic în apă și nici acasă n-ai avut urmări… Eram tare neliniștită, de-abia bolboroseai când înotai… și te cramponai cu barca. – Eram și eu uimită, 1. că nu mi s-a părut apa rece ca gheața, avea poate 5 grade… – Erai tu în șoc! –  Și 2. că nu m-au tras hainele la fund, ba au plutit cu mine, ca un balon… Groaza a fost pe mal, că aveam 20 de litri de apă în plus. Mai cumplit a fost vântul de pe autostradă! Am socotit eu, complet greșit, că se găsește un milos în sutele alea de mașini care vâjâiau… A oprit un băiat cumsecade, dar de-abia își cumpărase mașina, avea rate la ea. – Spune-mi, cum ai trecut pe partea cealaltă unde era Halba? – Cu ultimele puteri mi-am smuls jacheta roșie, aveam senzația că stătea țeapănă… sau lipită pe mine… Am fâlfâit-o ca pe un steag, șiroind, și am trecut încet, împleticită, cele patru benzi. [pauză] Când am intrat, fata de la bar mi-a cerut să-mi pun masca și să-i arăt certificatul cu vaccinele… – Ha-ha-ha, ce fată ascultătoare! Dar ți-a dat și-un ceai fata… – Da! I-au trebuit vreo zece secunde ca să se dezmeticească, după care m-a băgat în toaleta bărbaților, mai bine încălzită, și mi-a dat prosoape și ceai… cu muuult zahăr. M-am revanșat și eu ieri. I-am dus ceva în chip de Danke schön! Salvarea definitivă a venit însă de la tine, că i-ai sunat pe H & H, care au sosit rapid cu mașina și m-au dus acasă… – Ha-ha-ha, taman când au picat și pompierii, cu echipajul mare cu furtunuri! Or fi vrut să te soarbă din Rin?!? – Spune, Șefa, barca e cumva avariată? – N-are absolut nimic! – Fantastic! Nici eu! – Perfect! Acum să nu rămâi cu spaimă de apă, în ideea că ”Sport ist Mord”! [„Sportu-i crimă”] Ajunge și dacă nu te mai sui iarna în barca ușoară de competiție. – Așa rămânem, Șefa, menținem condiția fizică și ne întărim imunitar! Pe sâmbătă, pe apă!

Germania

Arhiva rubricii Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe de Florika Waltère

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.