”The Jewish Troubadour” – cronică de Edith Negulici

73
AG Weinberger. Fotografie de Oana Monica Nae
AG Weinberger. Fotografie de Oana Monica Nae

cronica muzicala leviathan.ro logoMotto: ”Am venit din foc… da… prin el am trecut… Am o relație ciudată cu focul… Bunicul meu a fost măcinat de foc… a fost devorat… la Auschwitz… mama supraviețuia într-un canal cu ajutorul unei lumânări… iar în mine aceeași flacără îmi hrănește visele și creativitatea din care mi-am clădit edificiul… Dar focul prin care am venit… luminează oare prin preajma lui?” (AG Weinberger).

Spectacolul prezentat în premieră la Teatrul Evreiesc de Stat din București începe cu o amintire ca o umbră abia perceptibilă, pe care nu ți-o dorești, dar de care ai nevoie într-o viață de om. O bucată de istorie necesară, privită în oglinda retrovizoare. E mult mai ușor și comod să privești în altă parte, să nu te încarci cu răul, cu durerea, cu lucrurile pe care nimeni n-ar vrea să le vadă. Dar avem nevoie să le privim și să ținem minte. Să luăm aminte de cât rău suntem capabili și ce se poate întâmpla dacă uităm asta. Tot ce a urmat a fost ridicat de la zero, din moloz, balast și ruine. Cel mai bun mod de a înțelege trecutul este să nu-ți fie teamă de viitor și să îmbrățișezi schimbarea ca parte inevitabilă a vieții. Pentru a te bucura de prezent, e nevoie să ai rădăcinile bine înfipte în trecut, să-l cunoști, să-l respecți și să primești viitorul fără să te copleșească. Să renaști. Să-ți amintești că ești centrul Universului. Că universul sensibilității tale aparține patrimoniului cultural al omenirii. Că muzica ta este cea mai simplă și mai frumoasă linie de dialog între oameni.

The Jewish Troubadour este o experiență unică în peisajul muzical, dar și în cel teatral, și, mai cu seamă, o îmbrățișare amabilă a asumării condiției globale de Om al Epocii Moderne. Peisajul sonor e fantastic: videoproiecții, corzi, lumini și umbre se mișcă în mai multe dimensiuni ale istoriei personale și totodată universale. Într-o conversație spumoasă cu propriile gânduri, perspectivele pe care AG  le deschide sunt și ele fabuloase.

Superbul monolog muzical al lui AG Weinberger este o imensă sursă de inspirație pentru a trăi frumos și simplu și pentru a trece prin viață cu respect, asumare și bun-simț față de tot ce te înconjoară. The Jewish Troubadour nu e doar poezie și muzică, e felul său de a se raporta la viață, de a fi preocupat de locul și soarta omului în artă și-n univers, ca metaforă a vieții, îmbrățișând firescul existenței, tinzând în mod profund spre echilibru, armonie cu sine însuși și cu ceilalți, chiar și atunci când trage semnale de alarmă. Mai ales atunci! Trăim vremuri ciudate… nimeni nu mai poate garanta nimic, siguranța a devenit un hazard… Lucrurile o vor lua razna și mai mult destul de curând… lumea se dezechilibrează vizibil și alarmant… Oare cât mai avem până vom sări în aer cu toții?”

Odată ce te îndepărtezi de lumea dezlănțuită și-ți oferi câteva minute de gândire, fie că-i spui meditație, rugăciune sau The Jewish Troubadour, rezultatul e același: reconectarea cu tine însuți, într-un spectacol-sărbătoare care transmite o stare de spirit bună și o energie pozitivă. Un spectacol al cărui sound se înscrie în patrimoniul mondial al umanității și este continuarea firească a celor 7 minuni ale lumii moderne. După Marele Zid Chinezesc, Petra, statuia lui Iisus din Rio de Janeiro, Machu Picchu, Piramida de la Chichén Itzá, Colosseum și Taj Mahal, The Jewish Troubadour reprezintă un mindfulness auditiv, o experiență a ”fluxului sonor prin diferitele sale ipostaze improvizate, șerpuind și eliberat de reguli, invocând citate muzicale din estetica jazz-ului, blues-ului și a rock-ului. Iar ochiul este răsfățat cu «poezia» narativă a proiecției creată special pentru acest spectacol”, compusă din mai multe detalii la care merită să fii atent și care vizează, per ansamblu, binele colectiv.

AG Weinberger se simte foarte bine să îmbine un strop din anumite filosofii de viață tradiționale cu viața contemporană și trepidantă. Fără extremism, doar folosind o bucățică din înțelepciunea trecutului, pentru a gestiona mai bine prezentul. Luând ce i se potrivește și lăsând restul deoparte, ca și cum respirarea acestor melodii l-ar reconecta la o bucată din univers, cel despre care auzim zilnic că ”suntem toți conectați prin fire invizibile”, dar n-avem timp s-o simțim efectiv, pentru că trăim pe pilot automat și luăm decizii by default.

The Jewish Troubadour nu e doar despre AG Weinberger, este despre fiecare dintre noi. Ne amintește lucrurile și emoțiile care ne-au făcut cine suntem și care ne structurează. Ne contrabalansează restul vieții unde suntem tonomate date peste cap, cântând fals aceeași melodie: ne agităm bezmetic, facem prea multe lucruri în același timp, la orice oră din zi și din noapte, vrem să fim peste tot, să bifăm tot ce e de bifat, să ne creștem performanțele, să ne dublăm experiențele, să ne distrăm mai mult, să câștigăm mai mult. Mai mult nu înseamnă mai bine. Din cauza zgomotului de fond și a bombardamentului de informații, idei, dorințe, așteptări, emailuri, presiuni, avem tot mai puțin timp să gândim și să simțim. Sperăm ca revelațiile să fie asemenea unor fulgere care ne lovesc în moalele capului, dar în cele mai multe cazuri trebuie să ne punem noi în calea lor. The Jewish Troubadour este o poveste senzorială, relatată high tech. Videoproiecțiile constituie scenografia sonoră a experiențelor eminamente funcționale, dar care lucrează adânc în sufletul tău și sapă exact acolo unde trebuie, tocmai pentru că este un spațiu epurat de inutil, de balast, de înflorituri redundante.

Fiecare replică și fiecare notă muzicală au un design atent gândit și o atenție la detalii minuțioasă, fiind amplasate într-o extrem de bogată, elegantă și sugestivă ambianță sonoro-vizuală, parcă desprinse din paginile unui album de artă.  Dar nimic nu este doar de ”dragul de a fi”. Totul este perfect dozat ca mesaj și ca intensitate. Totul este atât cât trebuie, ca să nu fii copleșit și să ai timp de lucrurile cu adevărat importante. Să gândești, să simți, să contempli o experiență spirituală deosebită, ca atunci când ceva din tine se potrivește perfect cu ”sinteza subiectivă și introspecția personală a lui AG”, ca o piesă de puzzle.

AG este un microcosmos, o metaforă pentru viață, un prilej de meditație și inspirație, un răgaz pentru contemplare și regăsire, o cale către sine, o viziune ideală a lumii. Poate pentru că i-a păsat mereu de oameni, face atât de mult bine și-l face dezinteresat, fiindcă așa simte. Și chiar dacă lucrurile nu sunt întotdeauna roz, ele nu-i amărăsc sufletul. Știe să le ia ca atare și să treacă mai departe, fără să-i pese. Fără să se schimbe. Fără să-și dorească să facă oamenilor pe plac cu orice preț, dacă asta ar însemna să-și înghită cuvintele. Singular, AG Weinberger este The Jewish Troubadour autentic, profund, real, fără scuze, pretexte, minciuni de complezență. AG Weinberger/The Jewish Troubadour ca stil de viață, personalitate, spirit, are o forță încredibilă, o putere interioară care depășește toate provocările, lăsând în urmă doar ce este important.

The Jewish Troubadour. Concept, scenariu, muzică și regie: AG Weinberger. Visual, foto, film, procesare digital: Daniel Munteanu.

Arhiva rubricii Cronica muzicală

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Arhiva Teatrul Evreiesc de Stat din București         

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.