Chiar așa! Tocmai azi s-a întâmplat ceva deosebit. Și despre asta doresc să povestesc acum. Tocmai azi, după zile și nopți de amânări, când am început să aștern pe coala albă primele rânduri ale acestui nou Decupaj, soarele ascuns multe zile de un cer gri și întunecos și-a descoperit splendida-i față, luminând nu numai întreaga încăpere, ci și cele mai întunecate colțuri ale sufletului meu, îmboldindu-mă la scris. Așa se întâmplă de fiecare dată când cerul este senin și dă voie soarelui să se răsfețe pe albastrul lui infinit, luminându-ne sufletele și gândurile se lasă furate de optimism și dor de viață, de scris. Anul 2025 a început destul de frumos, aducând cu el nu numai iarna, cu nopțile ei lungi, friguroase, ci și zăpadă, care a acoperit peste noapte iarba și aleile parcului unde mă plimb cu Hugo, spre bucuria lui. Îi place zăpada. Cu siguranță că-și aduce aminte de locurile natale, din România! Și eu îmi reamintesc de zilele și nopțile albe din copilărie, de țurțurii ce atârnau la streașina casei, de bătăile cu bulgării de zăpadă din curtea școlii, de săniuță și de gerurile ce împodobeau peste noapte ferestrele cu florile de gheață transparente. De toate aceste minuni albe îmi aduc aminte ori de câte ori văd zăpadă, când văd cum cad fulgii albi pe pământ acoperindu-l cu mantia lor strălucitoare și mă bucur, ca un copil, de fiecare dată. Numai că pe la noi ninge destul de rar, iar călătoriile mele la munte, acolo unde iarna își are culcușul ei înzăpezind pârtiile, au luat sfârșit cu trecerea anilor. Au rămas doar amintirile albe, imaculate, ale iernilor unei copilării fericite.
Și de astă dată bucuria zăpezii nu a durat mult. De la începutul anului doar câteva zile i-au fost dăruite copilului rămas ascuns în colțurile înghețate ale amintirilor, dar mereu pregătit să-și rotunjească în palmele obosite un bulgăre de nea și să alunece pe o săniuță cu zurgălăi. De fapt, iarna a pășit în noul an alături de multe zile gri, cu ceață și reci, care ne-au cam zgribulit, pe mine și pe Hugo, bucuroși să ajungem cât mai repede acasă, să ne încălzim. Și așa, aproape că nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul de la Revelion și până azi. Aproape că nici nu am terminat să le urez rudelor, prietenilor cele cuvenite de început de An Nou că februarie și stă pregătit să bată la ușa anotimpurilor și să năvălească peste noi. Chiar cu adevărat nici nu am apucat să le urez prietenilor mei de aici: ”Ein guten Rutsch ins Neuen Jahr”, așa cum este tradiția germană, adică, tradus, ne dorim să avem parte de… „o alunecare bună în noul an”, că am și alunecat înspre finalul pârtiei lui ianuarie, care este pregătit deja să ne părăsească, făcând loc primăverii…
De curând a fost încă de dimineață o ceață deasă, care nu te lăsa să vezi copacii din parc și să te invite la o plimbare, motiv pentru care, spre uimirea și nerăbdarea lui Hugo, am prelungit băutul cafelei, comod, în fotoliu, cu ochii lipiți de cer. Se știe că, de fiecare dată când e ceață, trebuie doar să ai răbdare. Doar atunci când se ridică ceața, cerul se arată senin, cu soarele lipit de bolta lui albastră, luminându-ne gândurile și pofta de a ieși din casă. Așa cum a fost de Ziua Internațională a Îmbrățișărilor… M-am simțit îmbrățișată și înconjurată de lumină, de căldură, de iubire. Am îmbrățișat și eu, la rându-mi, toate amintirile trăite încă din primele zile ale lui ianuarie și-adunate cu multă grijă în buzunarele sufletului spre păstrare și neuitare. Căci tocmai mi-am așezat pe umeri hlamida celor 80 de ani împliniți, pe care o voi purta de-acum încolo cu multă grijă. De ce tocmai în această zi? Așa cum am afirmat, tocmai de Ziua Internațională a Îmbrățișărilor mă simt pentru prima oară de la ziua mea, pe 3 ianuarie, îmbrățișată și înconjurată din nou de cei dragi care au fost alături de mine, sărbătorindu-mă cum se cuvine. De fapt, nici nu știu cum a trecut timpul, de parcă ar fi fost ieri! Cu toate că dragii mei musafiri s-au reîntors deja de câteva săptămâni la casele lor, eu nu am rămas singură, păstrând între pereții camerelor fiecare șoaptă, fiecare bună dimineața și bună seara trăite alături de ei, prelungindu-mi astfel bucuria de neuitat de a fi din nou împreună, retrăind clipele revederii, din dorința de a-i păstra mereu și mereu cu mine. După plecarea lor, au mai rămas buchetele de flori, darurile dăruite și promisiunea de a ne revedea curând, îmbrățișările de rămas-bun…
Tocmai de Ziua Internațională a Îmbrățișărilor care s-a serbat de curând, am îndrăznit să-mi adun tot curajul singurătății ce s-a cuibărit printre colțurile odăilor și să retrăiesc în umbra amintirilor ultimele zile ale lui ianuarie, ce au mai rămas, încercând să-mi duc mai departe misiunea vieții cu toată încrederea, curajul și iubirea de care mai pot da dovadă, căci nu pot uita ce a scris Mihai Eminescu: „Misiunea vieții tale e să te cauți pe tine însuți”…
Copii s-au reîntors la casele lor, în colțurile îndepărtate ale Canadei, promițând că ne vom revedea curând, adică peste 5 ani! Când, tot alături de ei, sper din tot sufletul să fie așa, voi păși pe cărările celor 85 ani de viață. Nici nu mai e mult de așteptat până atunci! Doar 5 ani, în care voi încerca să alerg alături de singurătate încă un drum lung. Deh! Singurătatea alergătorului de cursă lungă…
Așa că, mă bucur de pe acum și îi aștept cu drag și nerăbdare. Dar până atunci voi păstra sub hlamida celor 80 de ani toate îmbrățișările primite și mă voi bucura de toți anii care-mi sunt dăruiți. Sunt anii mei cei mai importanți, rămași și dăruiți mie, după cum afirma Lev Tolstoi: „Timpul care ne-a mai rămas de trăit, este mai important decât toți anii care au trecut.”
Și tot el a spus: „În final cu toții vom deveni o poveste”…
Mönchengladbach, Germania
Cornelia Bartels, Decupaje, proză scurtă, volum apărut la Editura Leviathan, 2021, click aici. Cartea poate fi comandată la una dintre adresele:
leviathan.romania@yahoo.com; costintuchila@gmail.com;
pusa.roth@yahoo.com, cu mențiunea pentru Editura Leviathan. Cartea poate fi procurată și de la Librăria „Mihai Eminescu” din București, Bd. Regina Elisabeta nr. 16, program: luni–vineri: 10.00–18.30; sâmbătă: 10.00–15.00, inclusiv comenzi online – click aici.
Arhiva rubricii Decupaje de Cornelia Bartels
