Trei…
Așadar, a spune, a enunța ceva cu glas puternic; a-ți exprima cu glas puternic voința, a te văicări, a te jeli, a te plânge cu glas tare, a te răsti la cineva, a-i adresa cuiva vorbe aspre; a-i vorbi cuiva tare și cu dușmănie…
Ați uitat? „În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare,/ Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare.” Sau: „Porni deodată un bucium, de departe, de departe tare, să strige prelung.” Încă: „Strigă lupul la hotară și s-aude-ntr-altă țeară…/ Vai, vai, vai, inima mea…/ Mult se arde și se frige./ Și n-are gură să strige./ Suflă vântu-n paie ude./ Eu strig, mândra nu m-aude.”
Scria o poetă… „Plouă monoton de o săptămână încoace sunt tristă, mă doare a însingurare de tine, mi-e frig și țip, un țipăt de strigăt în dor…” Iar definiția unui strigăt, dată de Octavian Paler, este apăsătoare și azi: „Ți-aș spune ceva despre noi, despre zăpada de-afară, despre dragostea mea. Ți-aș spune ceva, orice, numai să nu crească iarba tăcerii între noi. Ți-aș spune ceva, ce-ai știut, sau ce știu, dar a-nceput să crească iarba tăcerii intre noi și s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu.” M-a strigat cineva? se întreba poetul. Totul e îndoielnic, chiar şi izvorul, poate că nu el se-aude, poate că dorul.
Și revenim la pictorul celebru… „Vrem mai mult decât o simplă fotografie a naturii. Nu vrem să pictăm imagini frumoase pentru a fi atârnate pe pereţii unor camere. Vrem să creăm sau cel puţin să punem bazele unei arte care să ofere ceva omenirii. O artă care se atestă şi se angajează. O artă creată din inimă în cel mai intim mod cu putinţă…”, afirma Edvard Munch.
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
