Zile de bucurie la Teatrul Evreiesc de Stat – cronică de festival de Marina Roman

165
„Împăratul klezmerilor”, premieră TES
„Împăratul klezmerilor”, premieră TES

De marți până vineri, 28–31 mai 2024, strada Iuliu Barasch din Capitală a fost mai animată ca oricând. Pentru că la numărul 15 s-a deschis o lume plină de culoare, de sunet și lumină: TES FEST, a IX-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru Idiș.

Un regal oferit de artiști din SUA, Israel și România. „O veche zicală evreiască spune: Idișul nu se vorbește, ci se cântă” – scrie Alina Mariana Maer în articolul pe care îl dedică fetivalului (LiterNet), încheind cu spusele scriitorului american de limbă idiș – născut în Polonia și laureat al Premiului Nobel (1978) – Isaac Bashevis Singer: „Idișul umil și visător este idiomul optimiștilor.”  Pentru optimism și bucurie, învăluite în acel abur de nescio quid dăruit de Dumnezeu oamenilor greu încercați, ca ei să poată merge mai departe, au depus mărturie cele șapte spectacole ale acestei ediții.

Începutul a fost făcut de concertul TsuzamenZalmen Mlotek & Avi Hoffman, o poveste a două vieți care se împletesc prin muzică și teatru, a doi prieteni care devin, pe drumul unei jumătăți de secol artiști deplini, recunoscuți în lume între cele mai importante voci ale muzicii idiș. Un spectacol în care Zalmen și Avi ne-au fost gazde bune, au depănat amintiri, Zalmen la pian, Avi dansând, amândoi încântând publicul cu melodii știute și neștiute, ilustrate cu afișe și scene din  reprezentațiile vremii/vremilor… Antrenant, tandru, nostalgic, evocator de momente și vesele, și triste. S-au cunoscut în comunitatea evreiască din Bronx, pe când Zalmen era adolescent, iar Avi abia împlinise opt ani. Prietenie și muzică. Avi a plecat apoi cu familia în Israel și, la 15 ani, în timpul războiului de Iom Kipur din 1973, ca membru al unui ansamblu de muzică, a mers să cânte pe linia frontului pentru a-i îmbărbăta pe soldați. Viața i-a despărțit și i-a reunit, peste ani, pe scenă, în America. Acum lucrează împreună. Tsuzamen.

Zalmen și Avi au făcut parte și din echipa spectacolului Amid Falling Walls (co-producție Teatrul Evreiesc de Stat – România) și National Yiddish Theatre Folksbiene – SUA), prezentat în cea de a doua zi a festivalului. O producție Off-Broadway, dedicată cântecelor idiș care în timpul Holocaustului au întreținut spiritul evreiesc. Zalmen Mlotek semnează aranjamentul muzical și este și curator, iar Avi Hoffman joacă alături de colegii Abby Goldfarb, Avram Mlotek – care este și autorul libretului –, Daniella Rabbani și de actorii TES Geni Brenda Vexler, Mircea Dragoman și Luana Stoica. Regizorul Motl Didner a conceput un spectacol muzical revoluționar, aducând la rampă cântece care acum opt decenii și jumătate puteau fi auzite în ghetouri, tabere de partizani, cabarete, teatre clandestine și în lagăre de concentrare.

În acoladă, mă întorc la prima zi din festival, la cel de al doilea spectacol, care a fost prezentat în premieră și face parte dintr-un proiect european, „Phone – Giving Minority Languages a Voice”, la care TES participă alături de 12 teatre și companii de teatru independente din Uniunea Europeană (Regatul Țărilor de Jos, Germania, Italia, Franța, Norvegia, Spania și Irlanda). Cum proiectul impunea realizarea unui spectacol bazat pe dramaturgie contemporană de limbă idiș, regizorul Andrei Munteanu a ales piesa cunoscutului poet, prozator și dramaturg Daniel Galay (născut în 1945 la Buenos Aires, care trăiește în Israel): Împăratul klezmerilor. Tot el a tradus-o și și-a conceput light design-ul. Aici se impune o paranteză explicativă: klezmer, spune dicționarul, este o tradiție muzicală instrumentală de virtuozitate a evreilor ashkenazi din Europa Centrală și de Est, ce aglutinează elemente de muzică turcească, grecească și românească, motive germane și slave și, firește, muzică religioasă evreiască. Într-un fel, funcția klezmerilor este cea a lăutarilor de la noi, invitați să cânte la nunți și la alte diferite evenimente sociale.

Împăratul klezmerilor este povestea rivalității dintre doi asemenea lăutari, bun prilej de cunoaștere a culturii idiș printr-un spectacol strălucitor de teatru care celebrează, cu fantezie și emoție, viața. Abordarea cinematografică, ca soluție optimă pentru structura textului și pentru numărul foarte mare de personaje, conduce fericit la o desfășurare alertă și bine ritmată. Decorul imaginat de Ionuț Răcoreanu și foarte bine servit de posibilitățile tehnice ale turnantei susține concepția regizorală și facilitează montajul paralel al scenelor desfășurate în spații de joc diferite. Repet cuvântul virtuozitate, dar mă refer acum la echipa teatrului gazdă. Pentru că, din păcate, nu pot fi amintiți aici toți cei 22 de actori, voi numi doar cele două perechi protagoniste: Yoșke și Esterke – Marius Căluărița și Viorica Predica – și Faivl și Rivke – Darius Daradici și Arabela Neazi. În duelul clarinetelor – pentru că muzica tuturor spectacolelor din festival a fost live – au învins, deloc paradoxal, Mihai Pintenaru și Flaviu Ludușan.

Imagine din spectacolul „Lozul cel mare”
Imagine din spectacolul „Lozul cel mare”

Încă un spectacol marca Andrei Munteanu a fost prezent în TES FEST: Lozul cel mare de Șalom Aleichem. O comedie muzicală – dedicată aniversării a 75 de ani de la înființarea TES –, un titlu iconic pentru repertoriul teatrului. Voi reveni cu o analiză amplă, pentru că, spectatori, am fost martorii unui demers teatral de o asemenea complexitate și anvergură cum prea rar se mai întâmplă. Scenografia, element forte, este semnată de Puiu Antemir – decor – și Mirela Trăistaru – costume, iar coregrafia îi aparține lui Lilian Cărăuș. Atenți la nuanțe și cu energie foarte bine dozată, Veaceslav Grosu și Geny Brenda Vexler au excelat în rolurile titulare, realizând cu inteligență și umor trecerea de la comedia bufă – cu asumare în două trepte, de la familia săracă la cuplul de aristocrați de conjuncură – la jocul sincer, cald și emoționant al personajelor autentice din final. Membrilor TES ORCHESTRA și actorilor, fiecăruia în parte și tuturor celor 25 laolaltă, aplauzele unui public avizat, exigent și, la final, entuziasmat.

Imagine din spectacolul „Bodo’s Ducks (Chatty Women)”. Sursa fotografiilor: TES
Imagine din spectacolul „Bodo’s Ducks (Chatty Women)”. Sursa fotografiilor: TES

La această a IX-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru Idiș, Israelul a fost prezent cu spectacolul Bodo’s Ducks (Chatty Women) – Yiddishpiel Theatre – și cu filmul documentar Gimpel the Fool Returns to Poland, o producție a Nephesh Theatre din Israel.

Pe 31 mai, vineri dimineață, TES a surprins publicul cu o premieră inedită, care face parte, la fel ca Împăratul klezmerilor, din proiectul European „Phone – Giving Minority Languages a Voice”: Cina perfectă de Pesah, care îi are în distribuție pe elevii Complexului Educațional Laude-Reut, cu participare video: Maia Morgenstern și Yehudit Farris.

Mulțumiri Teatrului Evreiesc de Stat pentru efortul de a ne fi oferit, la fiecare reprezentație, versiunea textului în română, engleză și idiș.

Concluzia? Bravissimo!!!

Arhiva rubricii Cronica de teatru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.